Între clubul din Giulești și Tibi Bălan, cel pe care toată lumea îl știe și îl consideră, fără temei, un produs al Regiei, există și au existat niște raporturi care pot fi catalogate drept incompatibile.
Și asta cu toate că, o culme a ironiei, Rapidul, cu Tibi pe teren, câștigă sau, în cel mai rău caz, nu pierde. Pe teren, deoarece la masa verde meciurile respective fie sunt omologate cu 0-3 în favoarea adversarilor, fie sunt radiate pur și simplu. Mai pe șleau, s-ar fi disputat numai în vis, după modelul Inception, celebrul film al lui Guy Ritchie, cu Leo di Caprio în rolul principal. Dar, să începem cu începuturile.
Dragoste la prima vedere?
Tiberiu Bălan a fost format la Cluj, de Universitatea, echipă pentru care debutează în Liga 1, în februarie 1998. A urmat apoi un sezon cu puține prezențe, însă în turul următor bifează toate meciurile și trezește interesul antrenorului Mircea Lucescu, care insistă pentru aducerea lui Bălan în Giulești. Nouă meciuri în retur și un gol, un bilanț promițător pentru un tânăr jucător sub bagheta lui Il Luce.
Numai că, tehnicianul părăsește Giuleștiul și începe calvarul pentru talentatul mijlocaș. Împrumutat la Gaz Metan Mediaș, Bălan bifează doar două prezențe și revine la Rapid pentru a evolua la satelitul Electromagnetica. Șansa pare să îi surâdă în vara lui 2001 când trece, în coproprietate, la Sportul Studențesc. În Regie, se impune destul de repede printre titulari și în 2006 echipa se bate chiar pentru titlul de campioană pentru câteva etape.
Mai întâi a fost V. Moldovan
Ce treabă are fostul vârf al naționalei cu cazul nostru? Are, deoarece în 2006, la îndemnul lui Răzvan Lucescu, giuleștenii se pun cu crampoanele pe tibiile adversarilor, băieții de la Sportul. Tibi Bălan a fost una dintre victimele feroviarilor, o intrare criminală a lui V. Moldovan pricinuindu-i o accidentare care l-a ținut mult timp pe tușă, iar întreaga carieră a jucătorului a fost iremediabil compromisă. După un timp, din postura relației antrenor – jucător s-a încercat o reconciliere, însă din câte știm rana nu a fost închisă niciodată.
“Prima răzbunare”
Ironia face ca Bălan să revină în Giulești, în 2010, de data asta ca jucător al feroviarilor, într-un meci “special”, cel cu Poli Timișoara, câștigat de giuleșteni cu 1-0, după un gol fenomenal al lui Matic. Însă, marele rapidist Marian Iancu contestă prezența pe teren a lui Tiberiu Bălan, dar și pe cea a lui Dacian Varga, iar Rapidul pierde cu 3-0 și iese practic din cursa pentru câștigarea titlului. Și cu asta, sunt distruse inclusiv planurile de mărire ale ghinionistului Bălan.
“A treia descălecare”
O nouă dovadă a incompatibilității dintre firmă și angajat s-a produs chiar acum câteva zile, atunci când TAS a trimis Rapidul în B, după ce giuleștenii jucaseră două partide, iar în ultima, terminată cu scorul de 1-1, apucase să “redebuteze” eternul Bălan… Deci, deși statisticile consemnează de câteva ori momentul Rapid în cariera lui Bălan, el a jucat oficial în tricoul alb-vișiniu doar la începutul carierei.
Uite-așa s-a răzbunat Bălan, fără să-și fi propus vreodată acest lucru, pe cei care care i-au compromis cariera, în urmă cu niște ani. Rezumând situația, versurile lui Fărâmiță Lambru definesc cel mai bine ceea ce s-a petrecut și se petrece în cariera lui Tibi și în România, în general:
La calu’ balan, la Tibi Bălan
Și șaua-i verde
Ține-mi-l bine, ține-mi-l bine
Nu mi-l pierde…
