Sportul Studenţesc a pierdut sâmbătă seară la Vaslui la capătul unui joc bun, brazilianul Wesley fiind autorul singurului gol al partidei. Chiar dacă nu mai are cum să se salveze de la retrogradare, Sportul Studenţesc a început să arate câte ceva din fotbalul etalat la începutul returului, însă individualismul reprezintă încă o maladie de care echipa lui Isăilă nu reuşeşte să scape. Şi nici de erorile personale comise în defensivă.
Comentatorii s-au grăbit să laude execuţia lui Wesley, care l-a eliminat din preluare pe Daniel Lung şi s-au întrecut în superlative la adresa brazilianului. Astfel, ne dăm seama cât de jos a ajuns fotbalul românesc. În urmă cu 20-30 de ani, avem zeci de jucători tineri de nivelul atacantului de la Vaslui, aflat acum în prag de pensionare. Evident, în România de azi, Wesley poate juca liniştit încă 7-8 ani, fiind unul dintre puţinii fotbalişti adevăraţi din Liga 1. Eliminarea adversarului din preluare, dar şi contracararea de către fundaşi a acestui procedeu sunt elemente de bază din bagajul tehnic al oricărui fotbalist care se respectă.
Numai că în România, juniori nu mai au de la cine să învăţe astfel de lucruri, deoarece antrenorii adevăraţi sunt din ceea ce mai puţin în centrele de copii. Nu e mai puţin adevărat că multe talente se pierd pe drum din diferite motive, de la lispsa celor mai elementare condiţii de pregătire până la trucare competiţiilor de juniori.
O contribuţie importantă la vicierea competiţiilor îşi aduc arbitri. Multe voci au cerut străini la meciurile cu miză şi la unele dintre acestea s-au şi adus. Numai că pentru o ierarhie corectă, din punct de vedere valoric, ar trebui ca toate meciurile, din prima şi până în ultima etapă, să fie arbitrate de străini, ceea ce e imposibil. În schimb, o Comisie Centrală a Arbitrilor condusă de un fost arbitru străin, cu multe competiţii internaţionale în spate, ar reprezenta un pas real către însănătoşirea sistemului.
Multă lume îşi pune pe bună dreptate de ce Sportul Studenţesc este defavorizată în continuare de arbitraje, chiar dacă practic e deja retrogradată. Răspunsul se află la Timişoara. Echipa patronată de Marian Iancu nu va primi licenţa şi locul ei în Liga 1 va fi ocupat, cel mai probabil, în urma unui meci de baraj între ocupanta locului 3 din seria a doua şi echipa clasată pe locul 15 din Liga 1.
Acest baraj va fi decis, într-o şedinţă de Comitet Executiv, care va avea loc după Adunarea Generală de astăzi. În acest fel, Mircea Sandu s-a asigurat de loialitatea unor oameni cu influenţă atât din Liga 1, cât şi din Liga 2, dând speranţe şi celor de la FCM Târgu Mureş, cât şi celor de la Gaz Metan Severin.
Aşa se explică şi de ce FC Timişoara, care nu are nici cea mai mică intenţie de a-şi plăti datoriile către alte cluburi, nu a fost încă nici penalizată, nici neprogramată şi nici exclusă din competiţie şi i s-a permis să depună dosar de licentă cu toate că, în urma deciziei TAS de anul trecut, clubul de pe Bega nu mai poate avea, timp de trei ani, calitatea de solicitant de licenţă.
Mai mult, în acest an, licenţele s-au dat la liber, toate echipele din Liga 1 primind verde de la stăpânire pentru sezonul următor. Acesta nu a fost un gest de mărinimie, nici o dovadă că în România toate cluburile şi-au rezolvat problemele. Licenţa s-a acordat, pur şi simplu, pentru a evita un scandal monstru, cu 10 echipe nelicenţiate, în pragul finalei Europa League, de care Federaţia Română de Fotbal s-a ferit ca dracul de tămâie.
Noi umblăm rupţi în fund şi ne fudulim organizând evenimente grandioase pentru alţii, în loc să investim la bază, acolo de unde poate veni salvarea fotbalului românesc. Dar aproape nimeni nu e interesat de aşa ceva, atâta timp cât banii vor continua să curgă. Ce contează că România a ajuns un bantustan fotbalistic, că noi am ajuns să ne minunăm când vedem la un străin o execuţie normală pentru jucătător de nivel mediu, atâta timp cât burţile şi buzunarele conducătorilor sunt pline…
