La Adunarea Generală a FRF de ieri s-au spus foarte multe lucruri, s-au lansat acuze, s-au proferat amenințări. Intenționat sau nu, președintele FRF a dat o perversă procesului de licențiere, dând asigurări că îl va demite pe Viorel Duru în cazul în care Universitatea Cluj va câștiga la TAS, mai ales că Directorul de Licențiere și-a depășit atribuțiile în cadrul conferinței de presă susținută cu o zi înainte.
În primul rând, Universitatea Cluj nu are cum să obțină ceva la TAS, deoarece are datorii către angajați, jucători și alte cluburi (de cele către stat nu are sens să mai discutăm). Starea de insolvență, așa cum am mai spus și în cazul Rapidului, nu scutește sau amână plata datoriilor, din punct de vedere al Manualului de Licențiere, decât dacă s-a ajuns la un acord cu toți creditorii până la data limită de 31 martie, iar U Cluj e departe de așa ceva (decizia și motivarea Comisiei de Apel).
În al doilea rând, Directorul de Licențiere face doar un referat, pe baza rapoartelor întocmite de auditori, pe care îl susține în fața comisiilor de licențiere, iar acestea, nu directorul, decid dacă acordă sau nu licență.
De ce spune Mircea Sandu că Viorel Duru și-a depășit atribuțiile? Pentru că în conferința de presă a făcut o radiografie generală a fotbalului românesc din punct de vedere financiar, pe baza cifrelor raportate, din care reiese că acesta umblă rupt-n cur dar are tichie de mărgăritar. Cu alte cuvinte fotbalul românesc cheltuie cu 60 de milioane de euro în plus față de cât produce anual.
Ceea ce se face Mircea Sandu că nu știe e că această raportare este permisă de Manualul de Licențiere, iar peste câteva luni chiar UEFA o va face publică pentru toate țările membre. Deci, din acest punct de vedere, Viorel Duru și-a exercitat atribuțiile, în niciun caz nu și le-a depășit.
Supărarea e pe undeva de înțeles, pentru că FRF e fericită atunci când banii curg din toate părțile. Dacă grupările românești s-ar ghida strict după normele stabilite de Manualul de Licențiere, atunci „fotbalul” ar fi mai sărac cu cel puțin 40 de milioane de euro.
Chiar dacă nu credem în conspirații nu înseamnă că ele nu există. Discreditarea procesului de licențiere are și o latură regulamentară, stabilită prin decizii ale Comitetului Executiv. Federația Română de Fotbal disociază în mod eronat meritul sportiv și licențierea pe care le consideră două criterii distincte care trebuie îndeplinite concomitent de un club pentru a participa în Liga 1.
Ce înseamnă pentru FRF merit sportiv? Doar clasamentul final, chiar dacă acesta este un fals de la cap la coadă. Pentru UEFA înseamnă altceva. Dacă o echipă nu primește licență, locul ei va fi ocupat de următoarea clasată. Exact ca în cupele europene, locul vacant revine unei echipe din țara respectivă. Să ducem un pic lucrurile la extrem printr-un caz ipotetic. Dacă toate echipele de la ultimul loc de Europa League și până la prima retrogradată nu ar obține licența am avea o situație de râsul curcilor: o echipă retrogradată în Liga 2 va primi drept de participare în cupele europene.
UEFA a introdus licențierea tocmai pentru a încuraja cluburile să mențină o disciplină financiară și nu numai, deoarece sunt cinci criterii de îndeplinit. Echipa care nu a primit licența, nu a îndeplinit cerințele minime și a viciat competiția, rezultate obținute fiind nemeritate.
Teza românească, extrem de tâmpită, cum că rezultatele de pe teren reprezintă exclusiv meritul sportiv nu ține la UEFA. Să explicăm cât de cât de ce, tot printr-un exemplu. Un club X transferă de la un altul Y cinci jucători contra unei sume pe care se angajează să o plătească eșalonat, dar nu respectă niciunul dintre termene. Mai mult, uită să achite ratele contractuale către jucători, dar acordă prime mari pentru victorie. Clubul de la care au plecat jucătorii are dificultăți deoarece se baza pe banii pe care îi are de primit și nu își poate achita salariile, decât făcând împrumuturi, dar nu mai poate acorda niciun fel de primă. Clubul X termină pe loc de cupe europene, pe banii și cu jucătorii clubului Y, în timp ce acesta încheie competiția pe loc retrogradabil. În mod normal, clubul X nu primește licența, este retrogradat, iar locul ocupat nu mai este luat în considerare. Clubul Y primește licența și saltă un loc în clasament prin eliminarea clubului Y și scapă cum e firesc de retrogradare.
FRF nu dorește să încurajeze în niciun fel cluburile să respecte Manualul de Licențiere și mai ales pe cele mai puțin înstărite. Astfel, cele care obțin licența și în mod normal ar trebui să ocupe un loc vacant sunt pedepsite prin retrogradare.
Cum s-a ajuns la această situație? Dintr-o dorință îndreptățită de a închide talciocul cu locuri de la nivelul Ligii a 3-a, Comitetul Executiv a eliminat complet din ROAF articolul care reglementa ocuparea locurilor vacante, fără să facă distincție între cluburile cu licență profesionistă și cele fără licență.
În acest mod, FRF subminează obiectivele stabilite de UEFA pentru procesul de licențiere, deoarece descurajează cluburile să procedeze corect. Voi reda obiectivele licențierii fără traducere, deoarece sună mai bine în engleză:
• to introduce more discipline and rationality in club football finances;
• to decrease pressure on salaries and transfer fees and limit inflationary effect;
• to encourage clubs to compete with(in) their revenues;
• to encourage long-term investments in the youth sector and infrastructure;
• to protect the long-term viability of European club football;
• to ensure clubs settle their liabilities on a timely basis.
Păi, dacă respect aceste principii în România am toate șansele să retrogradez și atunci de ce să mă mai chinui? Astfel, procesul de licențiere va fi discreditat, mai ales că, dacă mergem în ritmul actual, peste cinci-șase ani vor rămâne doar patru-cinci echipe în Liga 1.
Completarea ROAF este absolut necesară pentru ocuparea locurilor vacante, însă în același timp și introducerea procesului de licențiere la Liga 2, amânat nejustificat în ultimele două sezoane. Echipele care respectă criteriile Manualului de Licențiere trebuie răsplătite, nu pedepsite.
