Mi-am intitulat rubrica de opinii „Urletul de la miezul nopţii” inspirat de paznicii bostănăriilor care, în miez de noapte, încep să zbiere în cele mai sinistre moduri cu putinţă pentru a speria hoţii şi pentru a da de ştire tuturor că nu se doarme în post. Experienţa este unică şi îţi creează senzaţia că eşti într-un film de groază înconjurat de vârcolaci, dar eficienţa acestei manifestări acustice, ce poate înspăimânta şi o haită de lupi, a fost verificată în timp.
După mai bine de 10 ani, am asistat din nou la un meci de fotbal sub Turnul Chindiei. Târgoviștea și arena Eugen Popescu le-am găsit aproape neschimbate, parcă încremenite în timp, doar vestiarele suferind între timp modernizări importante, iar la tribuna 1 au fost montate câteva sute de scaune.
În rest, aceeași atmosferă liniștită și civilizată, de la care au făcut notă discordantă nelipsiții nebuni locali, prezenți pe orice stadion din România.
Surpriza neplăcută a venit spre finalul meciului, când membrilor delegației bucureștene, care nu au avut loc pe banca de rezerve și au stat la tribuna a doua, le-au fost proferate injurii birjărești și amenințați cu violența fizică de nimeni altul decât președintele Consiliului Județean Dâmbovița, Florin Popescu, care luase loc câteva rânduri mai sus, lângă președintele de onoare al Chindiei, Gică Popescu.
Ca pe vremea fostului regim, la semnalul secretarului județenei de partid, și-au făcut apariția trei vajnici lachei, gata să facă ordine în grupul turbulenților care avuseseră tupeul să protesteze la o fază de joc, un fault asupra lui Tene, nesancționat de arbitru.
Incidentul nu a avut alte urmări, dar comportamentul feudal al șefului județului Dâmbovița este simptomatic și pentru situația jalnică în care a ajuns stadionul Eugen Popescu: betonul tribunelor are crăpături mari prin care se vede armătura mâncată de rugină (câtă siguranță poate prezenta o astfel de structură?), terenul de antrenament, pe care se pregătesc toate grupele de copii ale Chindiei, nu are niciun petic de iarbă, iar când adie un pic vântul totul în jur este învăluit de un nor gros de praf.
De curând, s-a renunțat la ideea construirii unei noi arene la Târgoviște și s-a decis modernizare vechiului stadion, ale cărui planuri nu mai corespund niciunui standard. În acest proiect inutil, pentru că timpul cosmetizărilor a trecut de mult, vor intra foarte mulți bani, mai ales în lucrări de consolidare, pentru că, la felul cum arată, cel puțin tribuna a doua, ce stă să cadă, trebuie proptită cât se poate de serios.
Golănie mai mare decât cea de a sta staroste peste banul public, risipindu-l după bunul plac, nu există. Să reproduc mojiciile lui Florin Popescu nu are niciun sens, dar dâmbovițenii își merită soarta de iobagi, ca de altfel toți românii, dacă mai aleg astfel de ipochimeni să îi batjocorească … pe banii lor!
