Marca Fotbal Club Rapid înregistrată în 2015 a fost anulată în primă instanță de Tribunalul București. Atât lichidatorul judiciar al societății în faliment, cât și SC FCR 1923 SA au atacat hotărârea cu apel. De asemenea, asociația Fotbal Club Rapid București a formulat apel incident, vizând motivele de nulitate care nu au fost admise la judecata de fond.
La ultimele două termene, instanța a insistat ca părțile să ajungă la o înțelegere și unele discuții au existat, dar, părerea mea, nu se va ajunge la un acord până la următorul termen. Astfel, mâine vor fi dezbătute apelurile și instanța va rămâne în pronunțare. Șansele ca apelurile principale să fie admise sunt reduse. Nu voi intra prea mult în amănunte pentru că ar fi inutil.
Importantă este motivarea instanței de fond pentru că în funcție de aceasta părțile erau obligate să își justifice apelurile, cu argumente juridice bazate pe înscrisuri.
Avocații SC FCR SA au citat în întregime pasaj următor din motivare în apelul formulat:
“Motivul relei credințe este întemeiat însă. Tribunalul reține că în condițiile în care evaluarea drepturilor de utilizare a emblemelor, semnelor si mărcilor nu a avut loc, un aport constând în aceste drepturi nu poate fi considerat ca efectuat. O modificare a capitalului social urmare a aportului constând în aceste drepturi nu a fost dovedita așa cum s-a întâmplat în situația drepturilor federative de joc. Nici clauzei de la art 28.4 nu i se poate da vreun efect, aceasta având în vedere doar situația în care drepturile vor fi devenit proprietatea societății comerciale prin aportarea lor de către reclamant. De aceea, în lipsa acestor drepturi ale societății comerciale, acestea au rămas ale pârâtei, ca entitate căreia trebuie să i se recunoască dreptul asupra elementelor de identificare a sa, în care se include emblema. Încălcarea acestui drept cu știința, în condițiile depășirii limitelor înțelegerii asupra modalității de transfer a acestor drepturi prin actul constitutiv, situează înregistrarea mărcii în domeniul relei credințe, în temeiul dreptului său netransmis la înființarea societății comerciale reclamanta fiind persoana interesată să solicite anularea pentru acest motiv.
Chiar în situația în care s-ar considera că în valoarea de 13.000.000 de euro este inclusă valoarea acestor drepturi – de utilizare exclusiva a însemnelor, emblemei, siglei si a mărcilor, față de clauza de la art. 28.4 rezultă că părțile au înțeles să dispună asupra acestor drepturi doar în situația dizolvării voluntare, nefiind permis un alt act de dispoziție decât cel asupra cărora părțile s-au înțeles expres. Clauza reglementează situația drepturilor de utilizare pentru singurul caz de înstrăinare permisă – cu ocazia dizolvării voluntare. Potrivit acestor rețineri, Tribunalul consideră că înregistrarea ca marcă a semnului este act de dispoziție care încalcă înțelegerea parților neputând fi validat doar pentru motivul ca în fapt societatea era insolventă și drepturile asupra semnelor ar fi urmat, oricum calea vânzării pentru satisfacerea creanțelor creditorilor. Înregistrarea semnului trebuia să fie operată urmare a hotărârii asociaților, sau în baza deciziei administratorului desemnat în acest sens – în acest mod semnul devenind obiectul unui drept de sine stătător, separat de emblema, cu un regim diferit de cel al drepturilor rezultând din actul constitutiv al societății comerciale. O atare hotărâre nu este dovedită tribunalul reținând în acest sens că prin hotărârea 2777/2015 a Tribunalului București – filele 178 186 dosar conexat de anulare a hotărârii AGA a SC Fotbal Club Rapid SA din 12 august 2014 – filele 172 -176. Data hotărârii este menționata în prezentarea acțiunii soluționate și în considerente, data din dispozitiv fiind trecută 17 august 2014, din eroare. Tribunalul reține semnarea cererii de înregistrare a mărcii – fila 187 volumul 1 de către administratorul desemnat prin hotărârea anulată. De altfel, hotărârea din 12 august 2014 nu cuprinde mandatul pentru înregistrarea mărcii, actul de înregistrare apărând ca efectuat peste limitele împuternicirii.
Prejudiciul adus reclamantei prin înregistrarea mărcii consta în imposibilitatea acesteia de a folosi semnul, drept pe care nu și l-a pierdut, având în vedere că o dezbatere asupra drepturilor de utilizare și evaluarea acestora nu s-a purtat în cadrul dosarului de insolvență, situația înstrăinării bazate pe înregistrarea mărcii nefiind corespunzătoare situației juridice reale. Acesta este și interesul în formularea acțiunii de către reclamantă – stabilirea drepturilor la înregistrarea mărcii în condițiile intrării în faliment a societății comerciale.”
În sinteză, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada aportului în natură constând în drepturile asupra emblemei Fotbal Club Rapid București, iar actul de înregistrare a fost depus la OSIM cu depășirea mandatului administratorului special (mandat anulat oricum, în întregime, de instanță), cu încălcarea dreptului Fotbal Club Rapid București asupra elementelor sale de identificare.
Apelul formulat de lichidatorul judiciar al SC Fotbal Club Rapid SA – în faliment – pare încropit în grabă, fiind presărat de omisiuni și erori grosolane, precum și de o serie de întrebări adresate instanței (!). Interpretările sunt cel puțin fanteziste și au o vagă legătură cu realitatea juridică probată de înscrisurile din dosar. Un singur exemplu: lichidatorul susține că asociația Fotbal Club Rapid București a fost acționar majoritar al SC FC Rapid SA – în faliment (aspect oricum irelevant în speță) până în anul 2014. Chiar și actele depuse odată cu apelul arată fără echivoc că încă din 2009, asociația nu mai deținea decât 15% din acțiuni, iar din septembrie 2012 cota i-a scăzut la 0,24%. Acestea sunt date oficiale din istoricul societății pe acțiuni ținut de ONRC.
Apelul SC FCR SA este ceva mai consistent, dar atacă doar prima parte a considerentelor instanței, respectiv cea cu privire la transferul drepturilor asupra emblemei. Despre modalitatea în care a fost depusă cererea de înregistrare la OSIM nu se suflă nici măcar o singură vorbă.
Hotărârea Tribunalului București din 2015 prin care a fost anulată hotărârea AGA, de numire a administratorului special George Frățilă, nu poate fi combătută prin niciun mijloc, având putere de lucru judecat. Doar și acest aspect este suficient pentru anularea înregistrării cererii de marcă la OSIM, deoarece nu orice persoană de pe stradă poate încheia acte juridice în numele și pe seama unei societăți comerciale.
Avocații SC FCR SA și-au concentrat demersul spre a demonstra că intenția de aportare în natură a drepturilor de utilizare exclusivă asupra emblemei Fotbal Club Rapid București consemnată în art.9 din Actul Constitutiv reprezintă de fapt acordul de cesiune a emblemei, înregistrată în 2015 ca marcă a societății comerciale. Toată argumentația nu este validă din mai multe motive.
În primul rând, trebuie analizate toate evenimente din lunile martie și iunie-august 2006.
Aportul ulterior în natură, stipulat în Actul Constitutiv din martie 2006, în valoare de 13 milioane de euro, era compus din două elemente: drepturile federative de joc pentru jucătorii legitimați și drepturile de utilizare exclusivă a emblemei. De asemenea, ceilalți acționari urmau să contribuie cu suma de 5,6 milioane de euro. Aceasta a fost înțelegerea inițială: “Noi venim cu niște drepturi evaluabile în bani, voi veniți cu suma în numerar.”
Dacă intenția respectivă cu privire la aportul în natură ar fi reprezentat o obligație, atunci și intenția celorlalți acționari de a contribui cu 5.571.428 de euro în numerar, la aceeași majorare de capital social, ar fi reprezentat tot o obligație. Dar majorarea respectivă nu corespunde sub niciun aspect, cu ceea ce era prevăzut inițial în Actul Constitutiv.
Majorarea efectivă a capitalului, despre care se povestește în art.9 din Actul Constitutiv, a fost decisă în Adunarea Generală a Acționarilor din data de 30 iunie 2006, după cum urmează:
- 46.391.800 lei (13.000.000 euro), aport în natură, reprezentând drepturile federative ale jucătorilor AFC Rapid, conform Raportului de Evaluare întocmit de Mircea Rădulescu, Grigore Sichitiu și Victor Becali, auditat ulterior de Deloitte (28 iulie 2006).
- 9.830.640 lei (2.754.761 euro), vărsați de ceilalți acționari, în două tranșe egale, în termen de 9 luni.
După cum lesne se poate observa între intenția inițială și majorarea efectivă există o diferență negativă de 2.816.667 euro, astfel că ceilalți acționari nu și-a îndeplinit nici pe jumătate “obligațiile” asumate prin Actul Constitutiv și nici cotele de participare nu au fost menținute, conform aceluiași art.9.5.
Așadar, fie au fost încălcate dispoziții imperative ale Actului Constitutiv, caz în care întreaga majorare de capital social este lovită de nulitate, fie prevederile art. 9.5 reprezintă doar o intenție care nu a mai fost agreată și respectată de niciunul dintre acționari la momentul majorării efective a capitalului social.
Alegațiile avocaților SC FCR SA potrivit cărora doar AFC Rapid avea obligația să respecte întocmai prevederile art.9.5 sunt, în cel mai bun caz, neserioase. Aceștia susțin că AFC avea obligația nu doar să aporteze drepturile de utilizare exclusivă asupra emblemei proprii, ci să o cesioneze definitiv cu titlu gratuit. Pentru a ajunge la o astfel de aberație, au mai inventat una. Cu toate că drepturile federative de joc și drepturile de utilizare exclusivă a elementelor de identificare au statut juridic diferit și nu pot fi confundate, avocații susțin că odată cu cesionarea drepturilor federative, pe cale de consecință, a fost cesionată automat și emblema.
Actul adițional la Actul Constitutiv a fost întocmit pe data de 17.07.2006, raportul și decizia administratorului unic cu privire la această majorare a capitalului social sunt datate 28 iulie 2006, cererea la ONRC a fost înregistrată pe data de 24.07.2006, iar mențiunile cu privire la majorarea de capital social au fost aprobate pe data de 08.08.2006.
Aceste date sunt importante, deoarece, în mod evident, cererea a fost regularizată serios de funcționarii ONRC, având în vedere că trei documente esențiale sunt datate 28.07.2006, ulterior înregistrării. Controlul de legalitate era mult mai riguros la data respectivă, fiind necesară pronunțarea judecătorului delegat. Astfel, cererea de majorare a capitalului social a fost admisă, așa cum a fost formulată, prin Încheierea nr.44704 din 08.08.2006, definitivă.
Cu alte cuvinte, instanța a considerat că prevederile art.9.5 reprezintă doar o declarație de intenție pentru că altfel ar fi trebuit să constate că Decizia de majorare a capitalului social nu respectă prevederile Actului Constitutiv și să respingă cererea. Numai că acele prevederi au fost modificate prin hotărârea Adunării Generale a Acționarilor, nu au produs efecte juridice și de la data 14.07.2006 nu mai există. Astfel că, aportul în natură al AFC Rapid, conform Actului Adițional, s-a constituit doar din drepturile federative ale jucătorilor.
Teoria avocaților SC FRB SA nu doar că e foarte șubredă, ci reprezintă praf în ochi, mult text pentru a descrie o situație neconformă cu realitatea juridică.
Până la urmă, important este faptul, reținut și de instanța de fond, că nu s-a făcut dovada existenței unui înscris prin care asociația Fotbal Club Rapid București să-și cedeze emblema către societatea comercială ca aport în natură. Și nu se poate face o astfel de dovadă, pentru că un astfel de act nu există.
Știind că argumentația lor are puține șanse să păcălească instanța, avocații au mai inventat o perlă. Cică societatea pe acțiuni nu știa că emblema respectivă aparține AFC Rapid București și astfel nu ar fi înregistrat marca cu rea credință. Greu de crezut o astfel de retorică, în condițiile în care pe toate actele societății pe acțiuni apare ștampila AFC Rapid București, pe care este reprodusă cât se poate de clar emblema asociației. Aplicată, inclusiv, pe hotărârea de numire a administratorului special George Frățilă, anulată de instanță în 2015.
În concluzie, nu am nicio emoție, din punct de vedere legal, în legătură cu decizia din acest dosar. Oricât ar fi de îngăduitori judecătorii cu apelanții principali, e greu să anulezi o hotărâre legală a unui coleg magistrat. Totuși, mențin o doză de 10% scepticism pentru situațiile neprevăzute de lege, dar care încă se mai practică, atunci când își bagă serviciile coada.
Nu am pretenția că am făcut o analiză riguroasă, pentru că intenția a fost să explic, pe cât se poate, pe înțelesul tuturor, care este esența acestui dosar și am prezentat doar evidența probată cu înscrisuri.
Ca o notă de final, anularea înregistrării acestei mărci nu e un lucru neapărat rău pentru SC FCR SA. Pentru a scăpa de datoriile către foștii jucători ai SC FC Rapid SA – în faliment – aceasta reprezintă o condiție primordială.
