Ciclismul trece printr-o perioadă mai puţin fasta. La începutul anului lumea ciclismului a fost zguduită de vestea conform căreia Lance Armstrong s-ar fi dopat… Ulterior cele 7 tricouri galbene câştigate între 1999 şi 2005 în Turul Franţei i-au fost retrase.
Nici în România ciclismul nu trece printr-o perioada prea bună…multe scandaluri la federaţie, ediţia cu numărul 50 a Turului României a fost aproape să nu se dispute iar ciclişti de valoare nu mai vin din urmă.
Unul dintre cei mai titraţi ciclişti ai României, sprinterul Alex Ciocan, a participat şi in această ediţie a Turului României şi a acceptat să stea de vorba cu reporterul SportB.ro, Mihai Tebaltoc, despre situaţia ciclismului din România, despre Lance Armstrong dar şi despre ediţia centenară a Turului Franţei care se dispută chiar în aceste zile.
Mihai Tebaltoc: Alex…cum a decurs ediţia cu numărul 50 a Turului României?
Alex Ciocan: Ediţia 50 a Turului României nu se poate spune că a fost o ediţie jubiliară, de sărbătoare, dar având în vedere situaţia din federaţie (schimbări şi frământări) şi criza prin care trece ţara de câţiva ani, e bine că s-a putut ţine această competiţie. Sunt convins că vor veni şi vremuri mai bune.
A fost un tur bun pentru tine ? Ţi-ai atins obiectivele?
Pentru mine a fost un tur fără obiectiv real. În ultimele luni eu nu am mai fost sportiv în adevăratul sens al cuvântului, nemaiavand timp pentru pregătire şi mai ales pentru refacere, dar până la urma nu m-am făcut de râs. Ba din contră, ma simţeam de la zi la zi mai bine. Venisem în cantonament parcă.
Ne poţi povesti puţin despre situaţia din Federaţia Română de Ciclism ? S-a schimbat ceva de când a venit la conducere Eduard Carol Novak?
Subiectul “Fedaraţia ” este unul sensibil. Cred că aş prefera să nu intru în amănunte mai ales ca în asemenea discuţii nu poţi fi obiectiv sută la sută. Ce pot spune este ca la orice început este greu şi că atunci când există comunicare şi bunăvoinţă … multe lucruri pot fi rezolvate mai bine.
Toată lumea vorbeşte de fotbal şi mai puțin de alte sporturi… Tu de unde ai această pasiune pentru ciclism?
La mine e foarte simplu. Tata a fost primul meu antrenor şi totodată antrenorul lotului naţional. Deci microbul a existat de mic. La 15 ani am pus mâna pe bicicletă şi de atunci n-am mai lăsat-o.
Care a fost cel mai greu traseu pe care ai mers până acum în carieră?
Nu exista un „cel mai greu traseu”. Orice traseu te poate chinui într-o zi cum nu-ţi vine să crezi. Chiar şi unul de plat, unul pe care nu dai doi bani. Depinde foarte mult de forma ta sportivă, de ce zi ai dar şi de ceilalţi participanţi. Într-adevar ca trasee, foarte grele sunt Transfăgăraşanul şi Transalpina, dar şi câmpurile nesfărşite şi cu vant dintre Bacău şi Bucureşti.
Care a fost cea mai importantă şi frumoasă victorie a carierei?
Toate victoriile sunt frumoase. Nu cred ca poţi alege una. Poate doar dacă aş fi obţinut la Olimpiada vreo victorie aş fi spus că este cea mai frumoasă.
Ai avut vreodată un moment în care ai vrut să renunţi la ciclism?
Sunt nenumărate momente cand eşti la capătul puterilor şi spui că vrei să te laşi, ca ciclismul nu este pentru tine, ca de mâine începi o nouă viaţă. Dar imediat cum cobori de pe bicicletă, uiţi momentele critice şi o iei de la început.
Care este ciclistul tău favorit, modelul tău în carieră?
Indiferent ce spun unii sau alţii mie mi-a plăcut de Lance Armstrong. Mi s-a părut un model de voinţă şi perseverenţă. Bineînteles excluzând cazul de dopaj. Pănă la urma oamenii nu l-au urmărit sau huiduit pentru ce lua sau ce folosea ci pentru modul cum ştia să se pregăteasca pentru a ieşi iar pe locul 1. Oamenii au apreciat spectacolul. Iar el a fost cel mai puternic dintre „cei puternici” ( sper să se înţeleagă rostul ghilimelelor).
Cine crezi că va câştiga Turul Franţei?
Turul Franţei nu mai poate fi pierdut de Froome şi de Sky. Echipa engleză se pare că a ajuns la un alt nivel al pregătirii sportive decât toţi ceilalţi. Nu cred că mai pot pierde decât printr-o întâmplare nefericită.
Ţi se pare o ediţie demnă de Turul cu numărul 100 al Franţei?
Ca ediţie centenară, Le Tour chiar a reuşit să aducă tot ce este mai bun. Şi ca participare şi ca traseu dar şi ca organizare. Turul Franţei nu mai este de mult timp doar o competiţie sportivă. Este un eveniment ce „mişcă” în acele 3 săptămâni tot mapamondul.
După atâtea cazuri de dopaj…mai este ciclismul un sport credibil?
Ciclismul, ca şi alte sporturi, va avea mereu oameni care să dorească să trişeze. Oricum deja nu mai există o linie vizibilă între corect şi incorect. Ce este azi rău mâine este bun şi ce este azi bun mâine este rău. Dar aşa sunt jocurile şi noi trebuie să le respectăm indiferent dacă ni se par fair play sau nu.
Tu ai folosit vreodată substanțe interzise?
Eu am folosit mereu substanţe interzise. Dimineaţa şi seara. La prânz nu mai aveam timp. Şi de toate felurile. Acum că mă las de sportul de performanţă chiar voi avea libertatea să folosesc şi mai mult, fără teamă. De mâine chiar voi începe un tratament care mă va aduce foarte rapid între primii 10 culturişti din lume :)))))))) ( sper să fie evident că este o glumă )
Când crezi că vom putea avea ocazia să avem un român în Turul Franţei?
Un roman în Le Tour ??? Mai întâi să avem concursuri de ciclism la noi în ţară. De aici pleacă selecţia. Altfel cum am putea să avem … să aterizeze unul direct acolo ? Nouă ne lipseşte cu desăvârşire baza de selecţie, copiii. De ce ? Nu sunt concursuri, nu sunt atracţii încă pentru tineri. Ciclismul de şosea trebuie să fie ajutat, să avem răbdare caţiva ani, dar o răbdare interesată nu total dezinteresată ca până acum … Şi pe urmă vom fi cu toţii surprinşi plăcut.
Ai un mesaj pentru iubitorii acestui sport minunat?
Faceţi ciclism! Este atât de frumos încât veţi vedea că odată ce vă prinde flagelul, nu veţi mai renunţa toată viaţa. Doar cine nu s-a chinuit pe bicicleta pe soare sau ploaie, pe munţi sau câmpii, nu ştie cat de plăcut este. Iar bronzul „de tractorist” este invidiat de întreaga lume. Toţi şi-l doresc.
