Problema Universității Craiova mă interesează doar din punct de vedere regulamentar, cu toate că sunt foarte mulți olteni în București, chiar prea mulți, majoritatea lor fiind fani înfocați ai Științei. Mi-am mai exprimat de vreo două ori punctul de vedere în acest caz și ca urmare mi-am atras criticile unora dintre ei în spațiul virtual, dar și în cel real. Dialogurile față în față cu oltenii fierbinți au fost cele mai interesante, fie că au avut loc la stadion, pe stradă sau în cârciumă, deoarece principala lor nedumerire e de ce mă poziționez împotriva Universității din moment ce toată lumea e de partea ei.
Răspunsul e simplu: pentru mine Universitatea Craiova e o echipă ca oricare alta din România, cu aceleași drepturi și obligații, astfel că mă poziționez doar de partea regulamentelor, chiar dacă le consider pline de lacune și de prevederi absurde (ca să nu le spun altfel). De-a lungul timpului foarte multe cluburi au fost lovite de regulamente, dar n-am văzut nicio tentativa a vreunui membru afiliat de a propune modificări coerente, ci doar unele punctuale în funcție de interesele de moment.
Tendința din ultimele luni e destul de clară. Chiar dacă Universitatea lui Mititelu a primit o decizie favorabilă la Curtea de Apel București, aceasta va fi infirmată la Înalta Curte de Casație și Justiție. Odată cu ea se va alege praful și de rechizitoriul întocmit de DNA împotriva FRF, LPF, Sandu și Dragomir, deoarece acesta se bazează excesiv de mult pe motivarea Curții de Apel. În toată povestea, Adrian Mititelu are un merit cert: a publicat pe Ediție Specială anumite documente la care cu greu am fi avut acces. Printre acestea și rechizitoriul DNA, care pare mai mult o pledoarie a apărării decât un act de acuzare. Oricum subalternii lui Mircea Sandu, chiar dacă au eșuat în acest caz, mai au timp până la următoarele alegeri să îl bage la beci pe președintele FRF, deoarece vor face în continuare ce au făcut și până acum. Singurul punct solid din rechizitoriu nu se referă la ce a făcut Mircea Sandu, ci la ce nu au făcut angajații FRF.
Din păcate, pentru Adrian Mititelu, situația sa devine critică. Oana Vasilescu și-a pierdut răbdarea și nu mai stă să aștepte minunea din partea patronului Universității Craiova, astfel că acesta din urmă a pierdut un aliat puternic și își crează un nou inamic. Orice tentativă de zădărnicire a planului B va fi luată ca un afront personal de Primarul Craiovei și Mititelu va afla atunci de ce a ajuns Oana în fruntea Băniei.
În acest moment, avem teoretic două Universități care doresc să se înscrie în Liga 2, dar practic nu există niciuna, ambele având probleme mari, în condițiile în care dosarele trebuie depuse până pe 15 iulie (termenul s-ar putea prelungi, așa cum s-a întâmplat și în anii precedenți).
Universitatea de la Primărie
Primăria a făcut pași importanți pentru înscrierea în competiție. Are asigurată finanțarea, are stadion, are antrenor, în curând și un lot, dar principalul obstacol este reprezentat de statutul juridic. Asocierea dintre Primărie, prin CS Universitatea și investitorii privați, trebuie să îmbrace forma unei societăți de drept privat, care să obțină Certificat de Identitate Sportivă înainte de depunerea dosarului. Din câte se vede, acest aspect nu este luat în considerare, deoarece se merge pe ideea că CS Universitatea are deja CIS, numai că această entitate este de drept public, contrar prevederilor regulamentare. Probabil, Federația Română de Fotbal va închide ochii la acest aspect extrem de important, fiind direct interesată să scape de Adrian Mititelu.
Adrian Mititelu nu se va împăca cu ideea de a rămâne pe dinafară cu buza umflată și va ataca, probabil, înscrierea acestei echipe la Comisia de Disciplină a UEFA, având un argument extrem de puternic. Locul respectiv este atribuit de Adunarea Generală a FRF orașului Craiova, în mod arbitrar, cu încălcarea Statutelor FRF, UEFA și FIFA.
Universitatea de la Brutărie
Clubul lui Mititelu a fost exclus din rândul membrilor FRF prin decizia Comitetului Executiv, confirmată de Adunarea Generală. Prin decizia Curții de Apel, acesta poate fi înscris în Liga 2, dar doar cu respectarea prevederilor regulamentare cu privire la participarea în competiții.
Mititelu încearcă să contracareze lovitura Primăriei și a făcut în ultimele săptămâni câte ceva, mult mai mult decât a făcut în ultimul an, dar oricum extrem de puțin pentru a rezolva problema. Cu banii stă prost, stadion nu mai are și nici nu cred că va reuși să închirieze unul în zona de influență a USL. Mai mult, are datorii neachitate, iar societatea sa se află într-o insolvență soră cu falimentul.
Chiar dacă FRF s-ar afla cu Mititelu în relațiile cordiale anterioare scandalului cu Victor Pițurcă, tot nu ar putea da un aviz favorabil unui astfel de dosar.
În concluzie, chiar dacă nu își va putea înscrie echipa în Liga 2, Adrian Mititelu are câteva atuuri în mânecă, prin care poate bloca cealaltă Universitate. Printre acestea se numără, oricât ar părea de ciudat, marca înregistrată. Spun oricât ar părea de ciudat pentru că doar în România se putea întâmpla ca un privat să înregistreze o marcă cu numele unei instituții de stat, înființată printr-un act administrativ, cu mult înainte ca societatea privatului respectiv să fie la rândul ei înființată.
Chiar dacă va pierde, la toamnă sau anul viitor, procesul la Înalta Curte de Casație și Justiție, Universitatea lui Mititelu este repusă temporar în drepturi de Curtea de Apel București, deci este membru afiliat al FRF. Afilierea altui club, sub aceeași denumire, în același oraș, este imposibilă. Dacă Federația Română de Fotbal se va face că nu vede, riscă sancțiuni importante din partea UEFA, iar repercursiunile indirecte pot afecta toate cluburile românești, în special pe Steaua, căreia tocmai i-a șuierat ceva pe la ureche.
În general, oltenii nu prea se sinchisesc de regulamente și consideră că au fost făcute doar pentru a-i împiedica să-și îndeplinească planurile mărețe. Cu mulți ani în urmă, un chibiț mi-a spus o chestie pe care inițial nu am crezut-o, dar în timp i-am dat parțial dreptate. Oltenii adoră fotbalul, dar nu prea pricep nimic din el. Merg la stadion în număr mare, se manifestă exuberant, dar nu sunt interesați de meci, de ceea ce se întâmplă pe teren, ci doar de victorie, indiferent de condițiile în care e obținută. Ce e drept, în ultimii 20 de ani, acest timp de spectator populează deja cam toate stadioanele din România. Fotbalul a devenit doar un pretext și nimic mai mult.
