Sâmbătă va avea loc ședința Comitetului Executiv al FRF în care ar trebui să se decidă numărul echipelor din ediția 2013/2014 a Ligii 1, dar și modificările regulamentare care vor sta la baza eventualei completări a locurilor vacante.
Teoretic, Liga 1 va avea la start 18 formații, însă momentan nu avem decât 16 care îndeplinesc condițiile necesare pentru participarea în competiție.
Secretarii generali ai FRF și LPF au primit sarcina de a găsi, împreună cu juriștii, formala corectă prin care locurile libere să fie totuși ocupate, având în vedere că un număr mai scăzut de meciuri ar afecta contractele aflate în derulare.
Pentru a rămâne în formula cu 18 echipe se poate opta pentru variantele cu sau fără licență. Federația merge pe prima variantă, în timp ce Liga și-o dorește pe a doua.
Acestea sunt aspectele problemei cunoscute de toată lumea. Precum și acela că se așteaptă decizia TAS în cazul Universitatea Cluj, dar șepcile roșii doar se amăgesc că vor primi vineri un răspuns pozitiv. Atâta timp cât ai datorii peste tot nu contează decât voința creditorului de a te păsui, nicidecum starea juridică a societății. Cum U Cluj nu a reușit să convingă toți creditorii să amâne plățile, situația este cât se poate de clară.
Deci, vor fi două locuri vacante pentru care Comitetul Executiv trebuie să decidă cine le va ocupa. Altfel spus, Rapid și U Cluj sau Concordia Chiajna și CSMS Iași.
Responsabilitatea pentru situația creată aparține exclusiv Comitetului Executiv, deoarece a eliminat succesiv, pe parcursul anilor, mai multe articole din ROAF, printre care se numără și cel privind ocuparea locurilor vacante. Chiar dacă soluția respectivă nu era ideală, aceasta trebuia modificată, dar nu eliminată complet. Acum, Comitetul Executiv trebuie să revină și să formuleze o nouă metodologie, ceea ce se putea face la momentul eliminării articolului 20.
Un regulament, oricare ar fi el, trebuie să acopere toate situațiile posibile, oricât ar fi ele de improbabile. Regulamentul de organizare a activității fotbalistice (ROAF) este plin de găuri, deoarece federația este plină de molii. Mai mult, acesta se aplică după ureche, de multe ori fiind scos din context câte un paragraf, fără să se coreleze cu alte reglementări (Statut, Regulamentul Disciplinar, etc.) și apar situații de genul celor la care am asistat în această vară. Interpretările forțate sunt favorizate de necorelarea termenilor utilizați și de ambiguitatea anumitor prevederi.
Revenind la problema Ligii 1, soluția stă în reintroducerea în ROAF a articolului privind ocuparea locurilor vacante și după cum ziceam există doar variantele cu sau fără licență.
Dacă se renunță, chiar și pentru câteva luni, la criteriul licențiere, întregul proces va fi discreditat și toate echipele supuse lui în ultima decadă, fie că au primit, fie că nu au primit licența, vor avea tot dreptul de a fi revoltate. Mai mult, se va crea un precedent periculos, deoarece orice echipă care nu va fi licențiată va invoca situația din acest an pentru a se menține în Liga 1, pentru că altfel vorbim de discriminare.
Singura soluție aplicabilă și echitabilă e cea cu licențiere. În traducere liberă, un club care nu a primit licența este un club care nu a fost fair-play față de celelalte competitoare, deci a viciat rezultatele din teren și indiferent de locul ocupat în ediția precedentă de campionat nu trebuie să se țină seama de acesta în alcătuirea listei cu echipele care au drept de participare în viitoarea ediție. Așa cum se întâmplă în competițiile europene: locul nu se pierde, ci este ocupat de următoarea clasată.
Poziția Ligii Profesioniste este clară și a fost exprimată fără ocolișuri: nu ne interesează cum sunt cheltuiți banii, atâta timp cât intră în sistem cât mai mulți. De aceea, LPF își dorește renunțarea la licențiere pentru competiția internă. Cu Rapid și U Cluj, Liga 1 e mai interesantă din punctul de vedere al marketingului, iar componență primului eșalon e decisivă în negocierea contractului de televizare, care asigură o bună parte din bugetele cluburilor.
Astfel, Comitetul Executiv trebuie să alegă de fapt între bani și corectitudine. Însă, varianta cu bani pentru LPF, înseamnă pierderi însemnate pentru FRF, inclusiv bani, dar mai ales credibilitate pe plan extern, deoarece licențierea este copilul lui Platini, prin care președintele UEFA încearcă să impună disciplină tuturor cluburilor de pe continent.
Dumitru Dragomir a încercat la un moment dat să minimalizeze importanța licențierii, afirmând că doar la noi se face la nivel competiției interne. Minciună gogonată, cu sau fără intenție, deoarece nu cred că președintele LPF are habar de ceea ce se întâmplă la nivel instituțional. El poate că e cel mai bun combinator din România, dar doar atât.
În februarie, a fost publicat raportul UEFA cu privire la licențierea cluburilor (2011), în proces fiind implicate 670 de grupări din cele 726 înscrise în primele ligi ale celor 53 de membri (țări) afiliați la UEFA.
Pentru cine este interesat și are răbdare, raportul poate fi descărcat de pe site-ul UEFA (linkul de mai jos)
The European Club Licensing Benchmarking Report
