Primul obiectiv al schimbării de atitudine în privința alimentației a fost ratat. Ne aflăm exact la jumătatea lunii februarie și n-am reușit să scad sub 110 kg. Chiar dacă am făcut progrese serioase, a fost de ajuns o zi în care tentațiile să se dovedească mai puternice decât mine pentru ca graficul să se împută. Tot la capitolul neîmpliniri putem trece și faptul că nu am mai ținut riguros cronica ingerărilor zilnice, astfel că la bilanțul primului termen voi face un rezumat.
În general, m-am descurcat bine. Am trecut pe piept de pui la grătar, ca principală sursă de proteine, fără să mă mai ating de cotletul de porc. Și cu pâinea stau cum trebuie, fără să mai depășesc un sfert dintr-o bucată pe zi. De asemenea, am introdus în meniu și legume fierte, extrem de gustoase, spre surprindea mea.
Din păcate, sâmbătă mi-am pus singur o talpă puternică, de m-am dat de câteva kilograme peste cap. O vizită neplanificată și incapacitatea de a spune nu au condus la un consum exagerat, care a inclus un castron de chiftele, brânză de toate felurile, un grătar serios de pui, doi litri de țuică de mere și alte chestii pe care cu greu mi le mai amintesc. Astfel, ziua a durat până duminică dimineață pe la 9. În schimb, terapia cu țuică m-a ajutat să produc o descărcare nervoasă, ce se anunța periculoasă, în condiții controlate.
Oricum, chiar dacă am depășit termenul, cred că primul obiectiv va fi îndeplinit în câteva zile.
Rezultatele obținute până acum se observă ușor în vestimentație. Hainele au devenit, din mulate pe burtă, largi precum țoalele africane.
Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă cele 9,7 kilograme lepădate recurg la o comparație nesimțită: în cele trei săptămâni de la debutul ostilităților am scăpat de trei plozi nou fătați…
Să sperăm, că de Întâi Mai muncitoresc vom putea raporta îndeplinirea celui de-al doilea obiectiv, U100 kg.
