Pe parcursul a două zile s-a desfăşurat, pe terenurile sintetice ale clubului Chelsea, etapa municipală a Bucharest Trophy, competiţie organizată de FRF, primăria Capitalei şi ISMB, cu sprijinul UEFA prin programul Grassroots, asociată cu disputarea finalei Europa League, care va avea loc în acestă seară pe Arena Naţională.
Dacă în prima zi, în parcul Tineretului, nu şi-au făcut simţită prezenţa decât copiii, părinţii şi cei care s-au ocupat direct de organizare, ziua finalelor a fost acaparată de mai marii Companiei. Diferenţa de atmosferă s-a făcut simţită încă de dimineaţă, când aleiile parcului au fost împânzite de jandarmi şi agenţi de pază de la BGS, gata să apere preţioasele personaje ce îşi anunţaseră prezenţa în jurul orelor 15.30, pentru decernarea premiilor, dar şi a trofeului Europa League, expus pentru câteva ore pe unul dintre terenurile sintetice.
Programul a fost atent planficat, ca pe vremuri de mult apuse, astfel că startul finalelor a fost dat odată cu plecarea de la hotel a preşedintelui UEFA, Michel Platini. Alaiul oficialităţilor, venit să îşi facă imagine pe seama copiilor, a apărut la începutul reprizei secunde, urmărit îndeaproape de cireada presarilor, ahtiată după vorbele de duh pe care aveau să le spună titanii. După câteva minute în care cei trei crai au urmărit indiferenţi joaca şi zbenguiala copiilor, s-a dat semnalul ca fotbalul să înceteze, chiar dacă din finalele de la fete şi mixt mai rămăseseră de disputat cinci minute.
Premierea echipelor a reprezentat punctul culminant al penibilului. O diplomă, 2-3 mingi pentru fiecare şcoală şi mingi nr.1 pentru copii reprezintă răsplata primită pentru două luni de efort, în timp ce pe străzile Capitalei se împărţeau mingi cu sutele la trecători.
În turma, îngrădită bine într-un ţarc, se dădea strajnic din copite pentru a obţine o poziţie cât mai bună pentru a nu se pierde niciun gest, ceea ce demonstrează că ultimele campanii de presă duse împotriva Naşului nu sunt altceva decât stategii de creştere a audienţei. În acest timp, guristul Mitoşeru prezentat mereu ca un mare suporter al Naţionalei şi autoprezentat ca un mare fan al lui Mircea Sandu, bătea câmpii cu străjnicie. Normal, suporter pe banii grei cine nu ar fi?
După câteva autografe date în grabă, alaiul s-a pus repede în mişcare, turma s-a împrăştiat şi cu asta basta. S-a mai bifat o acţiune de succes. Toată lumea şi-a făcut treaba, în timp ce fotbalul nostru zace pe jos cu capul spart.
Miodrag Belodedici a fost singurul care a arătat că nu a pierdut total legătura cu fenomenul, în cele câteva minute petrecute în plus alături de copii demonstrând că încă ştie ceea ce este important.
Singurul câştig real al Bucharest Trophy e că o mână de copii au avut posibilitatea să facă mişcare şi să joace fotbal într-un cadru organizat. Atât!
