Când vine vorba de imbecilitatea semenilor e aproape imposibil să nu ni se ridice pulsul, însă situația e mult mai gravă atunci când imbecilitatea e ridicată la rang de politică statală și / sau continentală. Principalele teme la nivel european la trecerea dintre ani sunt interconectate și vizează migrația, serviciile sociale, integrarea țiganilor și infracționalitatea. Nu vom relua toate problemele pentru că acestea au fost destul de mediatizate, mai ales de presa din Marea Britanie, dar evident și de cea din România.
Ceea ce dorim să remarcăm e că britanicii sunt total rupți din context. În ceea ce privește presa și sputa societății putem spune că știam cam în ce cocină se bălăcesc. Zilele trecute, ne-am convins însă că și conducerea politică, în frunte cu primul ministru David Cameron, manifestă serioase simptome ale prezenței fracturilor logice.
În urma presiunilor venite, în special, din partea presei și a UKIP, David Cameron și-a dat măsura capacității de a gestiona o situație mai mult de imagine decât de fond. Situația de criză din sistemul de asigurări sociale din Marea Britanie se datorează în primul rând britanicilor care abuzează de generozitatea concetățenilor lor, migratorii având doar rolul picăturii care umple paharul. Evitând cauza reală, David Cameron a preferat să adopte o poziție populistă, xenofobă, discriminatorie în raport cu tratatele internaționale semnate de Marea Britanie și, nu în ultimul rând, imbecilă deoarece sfidează logica elementară.
Nu trecem în revistă toate modificările legislative adoptate de guvern la sfârșitul lui 2013, ci doar o punctăm pe cea mai retardată probă de gândire dată pe continent, cel puțin în partea sa vestică. Concret, cetățenii străini veniți din Uniunea Europeană nu mai pot solicita beneficii pentru copii dacă aceștia nu se află pe teritoriul britanic.
Nu numai că prin acest monument de imbecilitate nu se ameliorează situația, dar aceasta va fi agravată. Polonezii, care au depășit un milion de capete în MB, au reacționat prompt prin vocea ministrului de externe, simțindu-se stigmatizați. Majoritatea polonezilor au locuri de muncă și își plătesc taxele la sistemul social britanic, reprezentând 12% din veniturile obținute și mod evident trebuie să beneficieze de aceleași drepturi ca băștinașii. Lăsând la o parte jignirea directă, polonezii pot adopta trei poziții. Prima ar fi că înghit în sec și acceptă mizeria. Ceea de-a doua implică aducerea copiilor în MB pentru a putea beneficia în continuare de indemnizație, iar în a treia să renunțe la job și să revină în Polonia, a cărei economie se mișcă cu destul talent în ultimii ani. Procentul celor care vor accepta va fi extrem de mic și va fi reprezentat de polonezii care oricum nu au apelat la beneficiul respectiv. În celelalte ipostaze, pierde doar Marea Britanie. În primul rând, prezența copiilor va da posibilitatea accesării altor beneficii, primele pe listă fiind sistemul de sănătate și cel de învățământ. În al doilea rând, dacă un număr semnificativ de polonezi va părăsi MB, activitatea firmelor la care erau angajați va fi afectată, deoarece vor fi nevoite să caute noi angajați calificați și nu se știe dacă candidații vor accepta același salariu.
Ipocrizia britanică n-are limite și se vede limpede când vine vorba de integrarea țiganilor, degetul fiind ațintit către țările central și est europene, acuzate că nu au făcut nimic în această privință, iar acum săracul Albion a devenit victimă. Ceea ce uită presa și clasa politică britanică e că nici Marea Britanie nu a reușit să îi integreze pe ai ei și vorbim doar de o mână de nomazi. Mai mult, peste 2,5 milioane de britanici au ajuns în pragul dezintegrării, tocmai din cauza sistemului de beneficii gândit cu gaura curului, deoarece încurajează sputele și împuierea haotică. Din tot materialul studiat situația actuală în care se împut englezii este reflectată cel bine în documentarul On Benefits & Pround de la finalul articolului. Pentru a sintetiza, este suficient să subliniem faptul că o greață cu 8 plozi minori poate câștiga de la stat de trei ori mai bine decât un angajat cu salariul minim, adică 66.000 de lire sterline pe an (~356.000 RON anual sau 29000 RON / lună). Statul îi plătește absolut tot: chirie, facturi la utilități, inclusiv cablu TV, bani de haleală și de țoale. Culmea e că tot greața e nemulțumită și îi înjură în față pe cei ce îi bagă în buzunar o căruță bani doar pentru că a fost scroafă și a fătat 11 puradei. Serios, când vezi așa ceva n-ai cum să nu te apuce toți dracii, chiar dacă nu ești britanic.
În ceea ce privește integrarea țiganilor, trebuie spus că până în acest moment atât țările membre, cât Uniunea Europeană au băgat anual munți de bani în programe al căror efect se vede cu ochiul liber. Doar Uniunea Europeană are un buget alocat de 5 miliarde, sumă care va fi disponibilă anual și de acum înainte până în 2020. Unde sunt banii? În parte nu au fost accesați, iar ce s-a luat s-a tocat pe prostii. Un singur exemplu. Programul Colorful but Colorblind – Roma Beyond Stereo Types a beneficiat de o cofinanțare de la UE în valoare de 300.000 de euro pentru a se realiza 25 de filmulețe absolut jenante. Într-unul dintre cele 5 realizate în România, personajul principal e o arătare dezintegrată, a cărei legătură cu etnia e că s-a măritat cu un țigan. Aceasta ne transmite din vasta sa experiență interculturală că un țigan e mai bun decât un român, în timp ce plodul de câteva luni are o țigare între buze pe post de susetă. Chiar nu văd cum au reușit realizatori să ne arate ceva dincolo de stereotipuri, din moment ce imaginile confirmă tocmai percepția generală, așa-zis rasistă? Evident, singura intenție a fost să tragă repede câteva tâmpenii și să umfle banii.
Singurii care s-au integrat în urma acestui timp de programe sunt cei ce au manevrat fondurile europene, în niciun caz defavorizații. De altfel, din câte cunosc, singurele programe care au avut cât de cât un impact real, au fost cele derulate prin POSDRU, având ca obiect dezvoltarea resurselor umane în general. Acestea s-au axat pe ceea ce au în comun oamenii, nu pe ceea ce îi separă. Toată lumea trebuie să înțeleagă că țiganii sunt ai Europei, indiferent dacă ne place sau nu, iar la rândul lor țiganii trebuie să înțeleagă că tradițiile primitive nu mai au loc decât la muzeu, așa cum se întâmplă cu tradițiile arhaice ale altor etnii. Că vor, că nu vor, în cele din urmă trebuie să se supună moravurilor secolului 21 și să se comporte ca oricare alt cetățean european, deoarece nimeni nu e obligat să le înghită mizeriile.
Un alt element important îl reprezintă numărul real al țiganilor și numărul celor care au într-adevăr nevoie de ajutor. În mod real, probabil sunt aproximativ 12 milioane pe continent, însă dintre aceștia mulți s-au integrat de mult, însă nu se mai consideră țigani. Au existat destule cazuri la recensământ când aceștia chiar au devenit violenți în momentul în care au fost îndemnați să își declare adevărata etnie. Însă în ceea ce privește integrarea, important este numărul și zonele în care se află cei neintegrați, pentru că ei reprezintă până la urmă obiectul discuției și al problemei reale. Aceștia, în general, beneficiază deja de o formă de ajutor social, astfel că nu ar fi o mare problemă să se facă un recensământ corect. Pentru că de fondurile europene trebuie să beneficieze în primul rând ei. Însă banii nu mai trebuie dați necondiționat. Din punctul nostru de vedere, doar prin intermediul copiilor pot fi convinși și părinții că anumite schimbări trebuie să se producă. Școala trebuie să fie principalul vector de integrare, dar cu condiția respectării tuturor normelor de comportament și igienă, pentru că altfel vor apare inevitabil reacții adverse. Ca de exemplu cum ar apare în cazul în care un englez păduchios și răpciugos ar intra înjurând ca pe Wembley într-o clasă de țigani spălați și frezați, care discută conform normelor artei conversației.
În ceea ce privește infracționalitatea, aceasta trebuie tratată ca atare fără să se țină cont de etnie sau de statutul social. Chiar mi-a plăcut tipul ală de e consilier al lui Ponta. A pus degetul pe rană. Bandiții cu gulere albe sunt mult mai periculoși și produc mai multe pagube decât cei ce se ocupă cu găinării, însă din păcate efectul psihologic asupra populație este mai intens când constați direct prejudiciul, pe propria piele.
Politicienii europeni, inclusiv cei din România, sunt fără îndoială imbecili dacă îi judecăm prin prisma deciziilor pe care le adoptă, însă de fapt știu extrem de bine ceea ce fac, având ca motivație propria bunăstare.
