UPDATE Legea Minelor a fost respinsă de Camera Deputaților cu 160 de voturi pentru, 105 împotrivă și 22 de abțineri, ceea ce înseamnă că din totalul de 412 deputați au participat la vot doar 287, în condițiile în care o lege organică are nevoie de minim 205 voturi pentru a fi adoptată. În mod evident, nu toți aleși au gata să își asume un asemenea text legislativ și a preferat să nu se prezinte. Totuși, pericolul nu a fost îndepărtat definitiv, ci doar momentul a fost amânat.
În continuarea articolului precedent se înscrie noua filă de istorie scrisă astăzi în Camera Deputaților, unde s-a consemnat victoria capitalismului sălbatic asupra democrației. Legea Minelor a trecut prin comisiile de specialitate precum TGV-ul printr-o haltă din mijlocul câmpului. La votul final, nicio problemă.
În ciuda numărului mare de participanți anunțat prin rețelele de socializare, mobilizarea nu s-a produs decât într-o proporție nesemnificativă. Protestul de la ora 9.30 de la Intrarea Izvor a Palatului Parlamentului nu a adunat mai mult de 100 de persoane până la ora 10.00.
Practic, fără nicio presiune din stradă, deputații USL și-au făcut mendrele infecte și au votat o lege anticonstituțională (anticipez fără nici cea mai mică ezitare). Doar o singură prevedere din textul așa-zisei legi e suficientă pentru a admira tupeul slugoilor în toată splendoarea sa. Definirea interesului public deosebit ca o diferență pozitivă oricât de neînsemnată între beneficii previzionate și potențialele pagubele produse arată clar ce poartă imensă se deschide în sprijinul abuzurile ce vor fi comise de autorităților publice, centrale sau locale. Orice primar cu trei clase poate acum născoci un proiect oarecare, iar în baza Legii Minelor poate expropria după dorința mușchilor lui fără ca cetățenii ale căror proprietăți sunt vizate să poată ridica vreo obiecție. Deci, dacă dintr-un proiect se poate scoate profit 1 RON, acesta va fi de interes public deosebit, iar în dreptul de proprietate te mai poți doar kk.
Din păcate, strategia rapandulelor derulată timp de două decenii a dat roade. Promovarea individualismul exacerbat a produs disoluția comunităților și a spiritului civic. „Dacă nu mă afectează direct, atunci nu mă interesează”. Problema perfidă o reprezintă însă efectele indirecte, pe care le vom resimți cu toții în următorii zece ani.
O observație tristă la final. La omagiul adus actorului american de mâna a doua Paul Walker (nu poate fi comparat cu De Niro, Nicholson sau Hopkins) au participat sute poate chiar mii de români, în timp ce la o acțiune împotriva unui act dictatorial ce le va afecta negativ viața nu s-au adunat mai mult de 100, într-un oraș cu peste 3 milioane de rezidenți.
Putem vorbi la nesfârșit de Roșia Montană, Pungești, Băile Felix, Costinești, dar degeaba. Până la urmă vom ajunge să discutăm despre ele ca despre Flămânzi, Horea, Crișan și răscoalele Evului Mediu.
