FRF (Federația Română de Fotbal) este de drept în stare de dizolvare. Progresul București, în interesul fotbalului românesc, a solicitat instanței Tribunalului București să constate starea de fapt și de drept. În orice stat democratic, ar fi vorba de o simplă formalitate.
Numai că TRIBUNALUL BUCUREȘTI este, conform etichetei preferate de președintele SUA, O MLAȘTINĂ! Până de curând, doar secția a VIII-a era ferită de interferențe, dar nici Conflictele de Muncă nu mai sunt ce-au fost odată.
Procentual, cei mai mulți infractori, acționează și sunt dovediți în rândul magistraților. Nu e de mirare că se opun cu toate resursele interne și internaționale unei Legi a Răspunderii Magistraților.
Magistratul este acea specie de bugetar care pleacă acasă, în fiecare lună, cu un sac de bani (între 10.000 și 25.000 de lei) fără să aibă nici cea mai mică responsabilitate față de îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
În speța dizolvării FRF, avem o doamnă de la Mureș, se pare cu bube în dosarul profesional, ajunsă acum la locul potrivit, Tribunalul București. Poate e doar coincidență de nume…
Să ne aducem aminte că la Tribunalul București a fost pe cai mari, prin soțul ulterior pensionat, judecătoarea care avea ca reper moral cadoul de 10.000 de euro de la Borcea, probabil și o mufă-bușon nemărturisită, dar și cei 200.000 de euro dovediți de la infractorii Victor și Ioan Becali. TRIBUNALUL BUCUREȘTI!
Acum avem o speță de dizolvare persoană juridică. Pentru cea mai neînsemnată asociație, din oficiu, Parchetul este parte.
Progresul București, prin cererea de dizolvare, a solicitat în mod expres introducerea în cauză a Ministerului Public și a Ministerului Tineretului și Sportului. Instanța a respins cererile!
Mai mult, a respins excepția evidentă cu privire la calitatea de reprezentant al Federației Române de Fotbal a SCA Țucă, Zbâncea și Asociații. Dovada calității de reprezentant se face, potrivit Codului de Procedură Civilă, cu extras din Registrul Public, în cazul de față cu extras din Registrul Federațiilor.
Progresul a invocat o excepție, instanța s-a făcut că nu pricepe și s-a pronunțat pe alta. Una de procedură. Excepția lipsei dovezii de reprezentant. Pentru un necunoscător, poate să nu pară o mare diferență. Însă e ca de la cer la pământ. Excepția de fond, absolută, invocată de Progresul anulează orice act de procedură făcut de persoana fără calitate de reprezentant. Game Over!
Faptul că instanța Tribunalului București acționează în interesul grupului de interese aflat la conducerea de facto a FRF mi se pare destul de evident.
Progresul București a invocat 4 (patru) motive de drept, dovedite indubitabil prin motive de fapt (după cum vom detalia), pentru dizolvarea FRF, conform prevederilor art.55 și art.56 din OG nr.26/2000.
Primul motiv. FRF, cu toate că era obligată de Lege, nu și-a modificat actul constitutiv cu privire la structura membrilor federației de la momentul constituirii. Adică din 2002. Acum, dacă nu ne înșelăm, suntem în 2019! Încălcare flagrantă a unei norme de ordine publică!
Al doilea motiv. FRF nu mai îndeplinește condițiile stabilite de lege pentru constituirea unei federații sportive, conform Legii nr.69/2000, respectiv minim 10 cluburi sportive. Pentru cei care nu sunt familiarizați, legal, în cadrul FRF mai funcționează doar două cluburi sportive, Gaz Metan Mediaș și Unirea Dej.
Al treilea motiv. FRF se află în imposibilitatea de a convoca legal Adunarea Generală, conform Registrului Federațiilor. Pentru a înțelege, urmăriți eforturile semi-legale făcute la Federația Română de Tenis. Acolo, gruparea Cosac-Țiriac-PSD mai are o bază de cluburi existente la momentul constituirii, majoritatea de drept public, care dau o aparentă spoială de legalitate. La FRF, nici măcar așa ceva nu mai e posibil.
Aici trebuie făcută o paranteză. Punctul comun între FRF și FRT este TZA, cea mai mare societate de avocați din România care taxează federațiile din sport cu 150 de euro ora de consultanță juridică, în condițiile în care OUG nr.26/2012 nu permite. Însă atâta timp cât judecători de la Înalta Curtea de Casație și Justiție sunt legați financiar de TZA, mai contează ce stabilește legea? Probabil că nu!
Dacă suntem între paranteze, trebuie menționat că la ultimul termen avocatul trimis de TZA să repare ce a stricat unul dintre parteneri, practic a confirmat că situația de fapt este exact cum a fost descrisă de Progresul București în cererea de dizolvare! Apărarea formulată are ca punct central caracterul de stat în stat al Federației Române de Fotbal care, în calitate de autoritate publică centrală, autorizată într-un domeniu de interes general, de utilitate publică, NU ARE NICIO OBLIGAȚIE FAȚĂ DE STATUL ROMÂN, FAȚĂ DE LEGE ȘI FAȚĂ DE CONSTITUȚIE! Nici măcar minima obligație de a-și publica raportul de activitate și situațiile financiare anuale în Monitorul Oficial…
În aceste condiții, dizolvarea FRF nu mai este o obligație a instanței, ci o necesitate potrivit Constituției, deoarece NIMENI NU E MAI PRESUS DE LEGE!
Avocatul a fost într-adevăr disperat la ultimul termen. Pe lângă faptul că a insistat ca instanța să amendeze Progresul București pentru că și-a exercitat dreptul constituțional, a ajuns în situația să invoce că FRF CONSTRUIEȘTE METROU DE LA OTOPENI LA GARA DE NORD!
În realitate, avocatul a dorit să creeze o sensibilitate. Adică, să invoce un interes public pentru încălcarea unor norme de ordine publică. Din acest punct de vedere, Progresul București a solicitat instanței să se pronunțe dacă realizarea unui obiectiv de interes public are puterea de a deroga de la norme de ordine publică. Dacă da, în mod evident, HEIL HITLER! Bun băiat…
Al patrulea motiv de fapt invocat de Progresul este de altfel și cel mai grav. FRF își urmărește îndeplinirea scopului prin mijloace ilicite. Adică… De la instaurarea Burlanului, la FRF au putut depune cereri de afiliere și Instituții Publice (LPS, cluburi de drept public, etc). Pentru îndeplinirea acestui act juridic, conducătorii acestor Instituții Publice, funcționari publici, au fost incitați (constrânși) să semneze o declarație că pot lua independent decizii față de orice entitate externă. Cei care au semnat au comis fără nici cea mai mică urmă de îndoială FALS ÎN DECLARAȚII OFICIALE, iar FRF are rol de instigator! Nu vorbim de câteva cazuri, ci de zeci, poate peste o sută!
Într-adevăr instanța are o sarcină grea! Ce face? Admite cerere, în temeiul situație de fapt și de drept evidente? Sau respinge cererea la presiunea securistică? În prima variantă, evident, judecătorul va fi pensionat medical, pentru probleme psihice. În al doilea caz, va rămâne cu trauma etică și cu o tinichea la dosarul profesional.
Ceea ce va rezulta din acest caz e ceea ce știm deja. România e un rahat de muscă pe marginea hărții, în care legea e aplicată de niște leșinați, care nici măcar nu au curajul să treacă strada la ora 16.00, de la Juniorul spre Biblioteca Națională…
Speranță însă mai există și cităm dintr-o decizie recentă a Curții de Apel București: pentru a se elimina inclusiv interpretările ce pot tinde la a „adăuga legii” ceea ce legiuitorul nu a prevăzut în mod expres, printr-o interpretare „mai largă” dată unor dispoziții legale.
Adică, instanța doar aplică legea, bună sau rea, nu o interpretează după bunul plac pentru a răspunde unor interese de moment sau de grup…
Pe 27 iunie aflăm dacă România e stat de drept sau moșie de securist…
