Aqua Team București asigură condiții optime pentru inițierea corectă în tainele înotului, selecția pentru cei care își doresc o carieră sportivă și pregătirea pentru performanță.
Înotul înseamnă, în sensul larg al definiției, deplasarea prin apă cu ajutorul mâinilor și al picioarelor. Însă, când spunem că știm să înotăm nu înseamnă că știm cu adevărat să înotăm. Pentru majoritatea dintre noi, înotul înseamnă bălăceala de la mare sau de la ștrand. Atâta timp cât ne menținem la suprafața apei fără să atingem fundul bazinului cu picioarele.
Înotul ca disciplină sportivă reprezintă ceva mai mult, condiție obligatorie fiind coordonarea dintre mișcarea corectă a membrelor și respirație, astfel încă efortul depus să fie transformat într-o deplasare eficientă. Primul pas pentru a atinge acest nivel este făcut prin inițiere, cu cele trei paliere ale sale pentru începători, semi-avansați și avansați. Acest stadiul este depășit în urma unei selecții în vederea participării la concursuri.
Din acest moment începe lupta cu propriile limite și cu cronometrul. Urmează, în mod firesc, înotul de performanță, atunci când sportivul se impune la nivel național. În cele din urmă, când înotul, combinat cu o pregătire fizică pe măsură, tinde spre perfecțiune, putem vorbi de marea performanță, când rezultate obținute pe plan internațional ne fac mândri pe toți, când medalia nu mai aparține doar sportivului, ci întregii națiuni.

Din acest motiv, pentru a ne satisface orgoliul, este necesar să sprijinim cât și cum putem sportivii talentați, cu potențial pentru marea performanță. În urmă cu trei ani, după Jocurile Olimpice de la Londra, scriam oarecum iritat despre ponderea mare pe care o au probele atletice și de natație, care determină practic ierarhia în clasamentul pe medalii. Statele Unite ale Americii își impun supremația în sport prin cele două discipline. La Londra, SUA au cucerit 90 de medalii, dintre care 61% au fost obținute în probe atletice (24) și de natație (31). Fără nicio exagerare, un înotător poate strânge un sac de medalii la o ediție a Jocurilor Olimpice, mai multe decât întreaga delegație a unei țări ca, de exemplu, România.
Poate nu întâmplător, atletismul și natația sunt sporturile care necesită cele mai mici investiții în infrastructură, dar chiar și așa România este deficitară la acest capitol, deoarece nu a existat și nu există o strategie națională coerentă în acest domeniu. Prin această constatare nu afirm că ar exista vreo strategie în alte domenii. Totuși, Guvernul României, prin ministerele Tineretului și Sportului, Educației, Sănătății, Fondurilor Europene și cel al Dezvoltării Regionale Administrației Publice împreună cu Consiliile Județene și Primăriile, în colaborare cu Federația de Natație și cluburile sportive ar trebui să facă cel puțin, ca prim pas, un inventar al necesităților pentru practicarea la nivel de masă a înotului. Și ne referim strict la numărul de bazine pe unitate administrativă, nu la ștranduri și ligheane.
Argumentele unui astfel de demers sunt știute de toată lumea, poate de aceea sunt și ignorate. Înotul este sport complementar pentru toate celelalte discipline, ajută creșterea armonioasă, ajută la recuperarea după efort, contribuie la menținerea sănătății și creșterea imunității și nu în ultimul rând contribuie la educația copiilor, dar și a adulților, asigurând echilibru, competitivitate și organizare personală și socială.
Am divagat un pic în ultimele trei paragrafe, dar nu m-am putut abține. Ne întoarcem acum la ceea ce se face, cu eforturi din partea structurilor sportive, fie ele de stat sau private.
În cazul de față, clubul Aqua Team reușește să asigure prin eforturi proprii, ale membrilor clubului, partea de inițiere și performanță la nivel de copii și juniori. Având în administrare bazinele de la Miramar și din Regie, Aqua Team pregătește în condiții optime 90 de sportivi legitimați la Asociația Municipală de Natație și/sau la Federația Română de Pentatlon Modern. Alături de cei care au ales cariera sportivă, Aqua Team are la grupele de inițiere mulți alți copii, dar și adulți. Acestora li se alătură și cei care practică acest sport din plăcere.
Despre inițiere am vorbit cu antrenorul Cătălin Becheru, co-fondator al clubului Aqua Team, membru al Colegiului Central al Antrenorilor de Înot din cadrul Federației Române de Natație și Pentatlon Modern, aceasta constituind partea a doua a discuției pe care am purtat-o luni la marginea bazinului Miramar, în care se pregătesc viitori sportivi de mare performanță.

Revenind la inițiere, că de acolo pleacă totul… De la ce vârstă încep înscrierile?
Noi considerăm că vârsta minimă pentru înot trebuie să fie 5 ani. Deși sunt cluburi care lucrează cu copii mai mici, argumentele noastre sunt următoarele. Un copil până la vârsta de 5 ani nu are capacitatea de coordonare brațe-picioare-respirație, astfel încât să învețe să înoate corect. După cinci ani, el dobândește această capacitate. Se spune despre copii că pot învăța mai repede să înoate decât să meargă. O fi adevărat, dar doar dintr-un anumit punct de vedere. Dacă luăm definiția din DEX a înota înseamnă deplasare prin apă. Însă, mișcările acelea haotice, dezordonate, devin deprinderi și după cinci ani nouă ne este mai greu să îi învățăm să înoate corect, decât atunci când îi luăm de la zero. Noi recomandăm să începem înotul după cinci ani, dar dacă vrem neapărat la patru ani să venim la înot sunt de acord, însă doar pentru a face mișcările simple, pentru socializare, pentru acomodare și dobândirea echilibrului în apă.
Apa în bazinele de înot trebuie să aibă între 26 și 28 de grade Celsius. Nu o comparăm cu apa de la mare. O apă de 26-28 de grade este o apă în care dacă intri și stai îți este răcoare. Dacă te miști îți este OK. Dacă facem apa mai caldă sportivii de performanță se sufocă, nu pot înota. Înotul este un sport de rutină. Trebuie să repeți aceleași mișcări, să te duci, să te întorci pe același culoar, până mișcarea devine deprindere.
Copilul până în cinci ani nu va face treaba asta. Se plictisește, ajunge până la jumătatea bazinului și uită de ce s-a dus acolo, astfel că ajunge să stea mai mult decât să lucreze, începe să tremure, pentru el devine un chin. Înotul, chiar dacă îl începi mai devreme sau mai târziu, trebuie să fie o activitate plăcută, nu forțată.

Există anumite calități native pe care le urmăriți la copii?
Sigur că da. Un copil foarte energic poate să ascundă în spatele lui un viitor campion, dacă poți să-i canalizezi energia către munca din bazin. Unui copil timid, care e un pic introvertit, poți să-i dai posibilitatea să se exprime mai bine prin mișcare, făcând sport.
Dacă mă întrebați strict de calități, e mai complicat. Cred că toți copiii trebuie să știe să înoate. În momentul în care înoată este bine să participe într-o competiție. La început într-o competiție internă în club, urmând ca pe cei mai buni să-i ducem la un campionat municipal la vârsta cea mai mică și treptat calificări și participări la campionatele naționale.
E clar, copiii talentați au un avantaj, dar diferența este făcută doar în favoarea celor mai muncitori. Există o anumită scară valorică, în funcție de calitățile native și efortul depus. Sunt cei care nu sunt muncitori și nu sunt talentați, dar care oricum ar trebui să facă sport, pentru mișcare, pentru frumusețe, pentru a-și ocupa timpul într-un mod plăcut care-i ajută să fie mai ordonați și, mai ales, să nu facă lucruri mai puțin dorite. Mai bine să faci parte dintr-o echipă de sportivi, decât…
Apoi sunt cei talentați și nu sunt muncitori. Foarte talentați, dar nu muncesc și din punctul meu de vedere nu au un viitor sportiv prea mare, în sensul de performanță.
Urmează cei cu multă muncă și mai puțin talent, chiar dacă în fiecare un strop de talent tot trebuie să existe, iar în vârful piramidei este cel care este talentat și care muncește. Și, până la urmă, diferența o face cel care muncește mai mult.
Sigur că da, unii înaintează cu ușurință mai mare prin apă, alții sunt mai greoi. Sunt lucruri clare pe care le observăm și încercăm să-i încurajăm pe cei care au anumite calități să facă mai mult. Dar există un echilibru întotdeauna. E greu ca cel care este foarte talentat să fie și foarte muncitor. Acesta este un subiect extrem de sensibil pentru noi, deoarece avem copii extrem de talentați pe care ne chinuim să-i convingem să muncească mai mult.
Foarte important, în spatele sportivului nu trebuie să fie doar antrenorul. Performanța este o horă în care sunt implicate trei personaje: sportivul, antrenorul și părintele. Dacă toți trei sunt în horă poate să funcționeze bine, dar dacă unul dintre ei trage în altă parte, atunci nu vom putea face rezultate remarcabile.

Diferențierea celor care încheie inițierea se face prin selecție. Când și unde va cerne sita la Aqua Team?
La sfârșitul lunii august avem două selecții la care pot participa atât copiii noștri care vin la inițiere, cât și cei care au făcut acest pas în altă parte. Obiectivul este formarea unei noi grupe de pregătire pentru performanță, care va fi înscrisă în concursurile municipale și apoi naționale. Prima selecție va avea loc pe 29 august la bazinul Miramar, iar cea de-a doua pe data de 5 septembrie la bazinul din Regie. Înscrierile se pot face pe site-ul clubului Aqua Team.
Grupa are un număr strict de locuri?
Nu, avem resurse să facem mai multe grupe. Dorim să găsim copii cu potențial. Depinde doar de numărul copiilor dornici să facă sport de performanță. Sunt însă niște condiții de îndeplinit. Trebuie să știe să înoate crawl, picioare-spate, cu și fără plută, trebuie să fi trecut de partea de inițiere, deci nu orice copil care sare prima dată în apă. Am avut situații de acest fel în anii trecuți și nu e benefic pentru nimeni. Trebuie să vedem și vârsta, trebuie să vedem că-și dorește. Intervalul de vârstă este de 5-8 ani, însă nu respingem din start pe nimeni.
Avem un sportiv, cel care a fost în decembrie la Campionatele Țărilor Central Europene, Vlad Tudose, care are acum 195 cm. El a învățat să înoate la 12 ani, iar acum are 15 ani. Există posibilitatea să vedem calități chiar dacă un copil a depășit vârsta de 10 ani, iar dacă își dorește să facă înot de performanță, încercăm să investim în el să vedem dacă are capacitatea să meargă mai departe.
Ce le transmiteți părinților care intenționează să-și aducă copilul la sport, în special la înot? O activitate care, totuși, „mănâncă” timp…
Nu cred că mănâncă timp! E un timp investit în copil, în educația lui. În afară de partea pe care cred că o știe toată lumea… Mai e nevoie să spun că înotul înseamnă sănătate?
Cred că da. În ziua de azi lucrurile simple, evidente, sunt trecute destul de ușor cu vederea. Chiar și cei care știu foarte bine, uită aspecte elementare…
Cel mai mare avantaj pentru copil este că înotul favorizează creșterea, fiind un sport care se desfășoară în apă, iar aceasta preia din greutatea corpului și nu există presiune pe articulații și pe oase. De aceea e un sport recomandat pentru copii. În momentul în care fac sport, copiii sunt mai fericiți. Dar nu numai copiii, ci și adulții. Ai un tonus mai bun, ești mult mai vesel și vezi lumea altfel.
În general, sportivii sunt mai bine pregătiți pentru viață. Sportul, dar mai ales sportul de performanță, te ajută, te învață, împreună cu antrenorul și echipa, să treci peste anumite puncte critice, pe care ai senzația că nu le poți depăși. Dar constați, după ce le-ai depășit, că poți merge mai departe până la următorul punct critic, până la următorul prag și tot așa, depășind obstacolele, vei învăța că nu există un capăt nicăieri, că întotdeauna există o soluție care să rezolve orice problemă, că poți trece peste orice prag. Nu este un perete, ci doar un hop peste care poți să treci. Din acest punct de vedere, este un lucru pe care-l învață copiii și care le folosește în viață.
Sportul, în general, înseamnă educație pentru viață, nu numai sănătate. Un sportiv învață să fie luptător, învață să fie învingător!
În partea a treia a materialului realizat la Aqua Team vom relata aspecte privind participarea Claudiei Gâdea la Festivalul Olimpic al Tineretului European de la Tbilisi și despre pregătirea în vederea participării la Campionatul Mondial de Juniori de la Singapore.