Roșia Montană, până nu demult o localitate uitată de lume din Ardeal. Proiectul de exploatare a minereurilor din zonă, prin metoda leșierii cu cianură de sodiu, a declanșat un război între susținătorii lui și ecologiști. Cei din urmă încep să își îndesească rândurile pe zi ce trece, în timp ce banii investitorilor zboară de ani de zile în toate părțile, de la localnici și autorități locale, până la presa centrală și politicieni de toate culorile.
Întrebarea care se ridică și nimeni nu o ridică în mod real este „Roșia Montană merită salvată sau nu?” deoarece un fapt este cert. Dacă proiectul primește undă verde, zona va fi transformată într-o imensă groapă toxică.
Din punctul meu particular de vedere, cu toate resentimentele puse în el, nu numai Roșia Montană, ci tot Ardealul ar trebui transformat într-un „wasteland” din filmele post-apocaliptice. Locuitorii acestui teritoriu o merită din plin. Motivele poate le voi expune pe larg altă dată, dar trebuie spus că cedarea Basarabiei și Bucovinei în schimbul Ardealului a fost nu numai o imensă greșeală istorică, ci și una criminală.
Lăsând la o parte perspectiva fantastică de a fi contemporan cu un astfel de proiect care îmi va satisface pornirile instinctuale, precum javrelor care vor să masacreze maidanezii, trebuie spus că civilizația înseamnă în primul rând responsabilitate. Astfel, apare un puternic conflict interior, deoarece din punct de vedere social, la nivelul întregii țări, proiectul va fi o catastrofă indiferent dacă va fi pus în practică sau nu. România nu va avea niciun beneficiu și va plăti până îi va da sângele pe nas.
S-a scris și s-a vorbit mult de schizofrenia politică de care dă dovadă Victor Ponta. Prim-ministru votează pentru, deputatul împotrivă. Însă, din acest punct de vedere, Ponta este cât se poate de logic. Guvernul s-a angajat în timpul regimului de tristă amintire al lui Emil Constantinescu să sprijine proiectul, astfel că România dacă se opune direct proiectului va plăti despăgubiri imense, la nivelul miliardelor de euro. În schimb, Parlamentul poate da un vot negativ, dar nu unul punctual, deoarece asocierea nu a fost avizată de legislativ, cu toate că acesta a modificat legi pentru a favoriza proiectul.
Proiectul e în sine o păcăleală imensă, girată de defectul Victor Ciorbea și defunctul Radu Vasile. Firma GOLD CĂCAT CORPORATION a primit inițial pentru prospecțiuni o zonă în care se știa deja că există aur, pentru că mina românească tocmai fusese închisă, din cauza faptului că zăcământul e destul de sărac și doar o exploatare masivă, de la suprafață, prin eliminarea din peisaj, la propriu, a trei-patru munți poate scoate câteva sute de tone de aur și câteva mii de tone de argint, ceea ce era inacceptabil din punct de vedere legal la acea vreme (1996). Deci vin cacadienii și surpriză găsesc aur pe un munte de aur. Guvernul condus de mortăciune le dă licență de exploatare, dar aceasta a expirat de mult, deoarece nu au fost îndeplinite condițiile care se impuneau prin lege. Apoi legea a fost modificată de două ori în favoarea exploatatorilor, iar șirul abuzurilor a fost continuat, interesat, de toate Guvernele, inclusiv de cele din regimul de abjectă amintire condus de Traian Băsescu.
Parlamentul poate să stopeze acum proiectul fără ca România să plătească despăgubiri, dar numai dacă se adoptă o modificare la legea minelor, în spirit european, astfel încât toate exploatările care folosesc metoda leșierii să fie interzise, iar cele deja existente să fie închise treptat în următorii, să zicem, 10 ani. Altfel, vom da din buzunar și ce nu avem.
În ceea ce privește responsabilitatea civică, presa centrală a dat dovadă că singurul principiu după care se ghidează este profitul, iar banii cacadienilor au fost numai buni de supt. Când îi aud că vorbesc de civilizație și deontologie îmi vine să vomit pe ei cu jet. Lăsați ipocrizia și spuneți pe fața că ați luat bani și sunteți extrem de mulțumiți. Nu e nicio rușine. Și eu aș fi luat bani, dacă mi s-ar fi oferit, fără nicio jenă și mi-aș fi satisfăcut în același timp și dorința exprimată la început. Care-i problema? Dar să iei și banii și în același timp să te dai marele deontolog al profesiei înseamnă doar că ești o mizerie cu pretenții umane.
Ieri, în București, două mitinguri. Unul transmis în direct de toate televiziunile, cu dezbateri mânioase prin studiouri, la care au participat 150 de javre strânse de Asociația Pro Civilizație Secolul 12, iar alta ignorată aproape total, dar la care au participat 15000 de ecologiști. Mai mult, protestatarii s-au deplasat pe un traseu de 10 kilometri, dar nici această mișcare nu a atras atenția televiziunilor.
Însă, ceea ce m-a determinat să scriu despre Roșia Montană a fost declarația infractorului Adrian Năstase, cel care a înstrăinat toate rezervele de petrol și gaze ale României. Năstase, care e unul dintre cei care au favorizat proiectul dincolo de limitele bunului simț, a transmis un mesaj clar către cei de teapa lui: „Nu cred că este bine să lăsăm mecanismele antisistem să cuprindă foarte larg ţara”. Ce vrea să spună prin mecanisme antisistem? Simplu, sistemul care permite jefuitorilor să își transforme prada în avere personală cinstită trebuie menținut cu orice preț, chiar și cu al unei mici înfrângeri. Astfel, reacția a venit imediat din partea Căcărăului care a lansat pe cur că „Proiectul trebuie retras sau respins”. Numai că nu asta este soluția reală și benefică României. Așa cum am spus deja, legea minelor trebuie modificată și metoda leșierii cu cianură interzisă pe tot teritoriul României. Dacă protestatarii nu vor obține această modificare, atunci s-au obosit de pomană, chiar dacă Roșia Montană va scăpa. Cacadienii tot își vor lua banii, ba chiar mai repede decât ar fi făcut-o distrugând munți.
Așa că dacă protestul nu va căpăta o direcție fermă, cu două puncte clare, interzicerea exploatărilor cu cianură și interzicerea exploatării gazelor de șist, nu îl voi susține, pentru că este inutil.
Cât despre câini și oameni, nimeni nu și-a pus întrebarea cum se face că baba iresponsabilă nu putea să stea în picioare când trebuia să aibă grijă de nepoți, dar la miting a putut să participe ore în șir.
Nimeni nu se întreabă ce se întâmplă cu banii alocați de la bugetul local. Cu 18 milioane de lei + 5-6 milioane (pentru referendum) se putea pune pe picioare un program regional de relocare a câinilor comunitari în zone rurale din Muntenia. Pe principiul „Din bucata mea de pâine am hrănit un om și-un câine” se putea încheia un protocol cu primăriile comunelor din județele limitrofe pentru plasamentul câinilor în gospodăriile țăranilor. Cu 30 de lei pe lună pentru un câine adoptat, era imposibil să nu găsești doritori să ia în plasament până la 10 câini. Un calcul simplu arată că banii ar fi suficienți pentru relocarea a peste 66.000 de câini. Evident, programul trebuie să aibă reguli stricte, iar ONG-urilor să le revină sarcina să verifice starea câinilor dați în plasament. La foamea care există în satele din sudul țării, 300 de lei pe lună contează, mai ales că majoritatea sătenilor trăiește practic din ajutorul social, denumit venit minim garantat. Însă, voința de a face bine lipsește și mai avem pretenții de civilizație. În realitate, România e doar o budă în fundul curții.
Câinele din imagine are mai mult simț civic decât toate cele aproximativ 150 de javre adunate la mitingul Asociației Pro Civilizație Secolul 12
sursa foto: Casa Jurnalistului
