Într-un editorial publicat în Gazeta Sporturilor, Cristian Geambașu o atacă cu furie proletară pe Ana Maria Popescu, proaspăt medaliată cu argint la Tokyo. Pentru că a avut tupeul să îl critice pe ministrul Novak.
Sportivii, miniștrii, ziariștii, ultimii aurolaci, chiar și usr-iștii fumați au dreptul la opinie, cu privire la orice subiect de interes public, mai ales dacă sunt implicați și bani publici. Cât de pertinentă este poziția lor chiar nu este relevant. Geambașu, în mod corect, a pus pe tapet niște sume alocate de MTS atât federațiilor sportive, inclusiv cele fistichi, cât și programelor pentru tineret.
Toate bune și frumoase, până la fotbal. Geambașu face pe deșteptul cu privire la o comparație aruncată în spațiul public de analiști politici între fotbal și sporturi aducătoare de medalii olimpice. Și scoate porumbelul de habarnist. Cică fotbalul se autofinanțează!
Pe bune? Hai să vedem de unde vin salariile și aproape toate fondurile pentru funcționarea cluburilor din primele 4 ligi masculine, primele 3 ligi feminine, juniori, fotbal în sală, cu câteva excepții… DIN BANI PUBLICI! Din ce bani s-au construit stadioanele pe care joacă glorioasele noastre echipe de fotbal? DIN BANI PUBLICI! De unde credeți că sunt cele aproximativ 800 milioane de euro produși de fotbal, cu care se va lăuda Burleanu în programul de meci al următoarei Adunături Generale? DIN BANI PUBLICI!
Tot fotbalul românesc nu atrage într-un an mai mult de 100 de milioane de euro din zona privată. În consecință, cu 700 de milioane de euro de la diversele bugete locale sau centrale, fotbalul este cel mai bine finanțat sport DIN BANI PUBLICI!
Oricum, toate aceste discuții, amestecarea rahatului la rece și la cald, sunt irelevante. Chiar și sportul de performanță a devenit, în mare parte, irelevant! Toți acești bani publici pe care se ceartă hienele, pentru a obține o ciozvârtă mai mare ar trebui să aibă o singură destinație: sportul de masă. În sensul de infrastructură și condiții decente de mișcare, indiferent de formă, pentru un număr cât mai mare de cetățeni, de preferat copii și tineri.
Sportul de performanță a devenit doar o modalitate de promovare a viciilor, în special a băuturii și a pariurilor. De ce să finanțăm din bani publici ceva ce produce efecte nocive în societate? E ilogic!
Mai mult, pandemia a schimbat paradigma socială. Însă, toți urlă că vor ca viața să revină la normal. Să fie ca înainte! Nu va mai fi ca înainte și va trebui să ne adaptăm. Gluma cu reziliența e la fel de proastă ca cea privind lupta împotriva încălzirii globale. Cu trei baterii și cinci sticle reciclate vrem să ne opunem unor forțe care au produs topirea ghețarilor și a calotelor polare.
Dacă am fi oameni și nu animale, am utiliza resursele limitate pe care le mai avem cu mai multă responsabilitate. Dar evident nu sunt oameni, ci haite conduse de instinctele primare. Contează doar ce halim, ce futem și ce căcăm!
