Fotbalul, românesc și mondial, reprezintă fără nicio exagerare ultimul bastion al sclavagismului, în care munca forțată nu numai că nu a fost abolită, dar este și reglementată. Nu vom face referiri la situația internațională în privința dreptului la muncă. Ne vom limita la situația de fapt și de drept din România.
Dreptul la muncă în România este apărat de trei documente esențiale: Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Constituția României și Codul Muncii. În ciuda acestora, unele prevederi din Regulamentul privind Statutul și Transferul Jucătorilor de Fotbal încalcă grav dreptul la muncă și transformă jucătorii de fotbal în sclavi pentru o perioadă de 8 ani, la început de carieră, în primii doi ani fiind și minori.
În orice alt domeniu astfel de practici sunt sancționate drastic, ajungându-se inclusiv la condamnări în dosare penale.
Concret, jucătorii de fotbal juniori sunt obligați, sub amenințare, la vârsta de 16 și, respectiv, 19 ani să semneze contracte de muncă sau convenții civile cu cluburile la care sunt legitimați, în condițiile salariale impuse de angajator (cu un minim stabilit prin regulament).
Această practică odioasă este reglementată de articolul 14 din RSTJF.
Din dorința de a proteja cluburile, în sensul de a-și păstra în curte juniorii, FRF a adoptat regulamentul cu anumite formulări de secol 11 (anul 1015), similare legării de glie.
Iată ce spune articolul 14:
1. Începând cu vârsta de 16 ani împliniți, jucătorii juniori sunt obligați să încheie primul contract cu clubul la care sunt legitimați cu titlu definitiv, în următoarele condiții […]
2. Înainte de terminarea perioadei junioratului jucătorul este obligat să încheie un contract cu clubul la care este legitimat cu titlu definitiv, pe o perioadă de maxim 5 ani, numai în situația în care clubul respectiv îi propune să încheie un contract și îi garantează un venit lunar minim net, astfel: […]
Condițiile de la fiecare punct sunt prea puțin interesante din moment ce s-a reglementat că jucătorii juniori sunt obligați să semneze contractul pe care doar clubul îl agrează, sub amenințarea sancțiunii cu suspendarea, precizată cât se poate de clar în aliniatul 3.
3. Dacă un jucător junior, aflat în situația prevăzută de aliniatul 2, refuză semnarea unui contract de muncă / contract civil, deși clubul său i-a oferit condițiile arătate la alin. 2 de mai sus, el urmează să fie sancționat potrivit prevederilor prezentului regulament.
Articolul 14 din RSTJF încalcă toate prevederile legale naționale și internaționale care vizează dreptul la muncă. Din acest motiv, toate contractele încheiate, dar și deciziile luate de comisiile jurisdicționale, în baza acestui articol, sunt nule de drept.
Nimeni nu este obligat să semneze un contract și nici să accepte contraprestația impusă de angajator pentru munca depusă. Mai mult, nimeni nu poate renunța la drepturile stabilite de lege cu privire la muncă. Orice contract se încheie cu acordul părților, iar salariul este stabilit în urma negocierii între angajat și angajator. Meseria de fotbalist profesionist este recunoscută legal în România și are codul 342101 în COR.
Concluzia de mai sus și faptul că în fotbalul românesc se practică munca forțată pe scară largă reies din următoarele prevederi legale:
Convenția Europeană a Drepturilor Omului
ARTICOLUL 4 Interzicerea sclaviei și a muncii forțate
1. Nimeni nu poate fi ținut în condiții de sclavie sau în condiții de aservire.
2. Nimeni nu poate fi constrâns să execute o muncă forțată sau obligatorie
Constituția României
ARTICOLUL 41
1. Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă.
ARTICOLUL 42
1. Munca forțată este interzisă.
Codul Muncii
ARTICOLUL 3
1. Libertatea muncii este garantată prin Constituție. Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.
2. Orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă și a profesiei, meseriei sau activității pe care urmează să o presteze.
3. Nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie, oricare ar fi aceasta.
4. Orice contract de muncă încheiat cu nerespectarea dispozițiilor alin. 1-3 este nul de drept.
ARTICOLUL 4
1. Munca forțată este interzisă.
2. Termenul muncă forțată desemnează orice3 muncă sau serviciu impus unei persoane sub amenințare ori pentru care persoana nu și-a exprimat consimțământul în mod liber.
ARTICOLUL 10
Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.
ARTICOLUL 11
Clauzele contractului individual de muncă nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.
ARTICOLUL 38
Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
ARTICOLUL 57
1. Nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.
2. Constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.
ARTICOLUL 162
1. Nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
2. Salariul individual se stabilește prin negocieiri individuale între angajator și salariat.
ARTICOLUL 164
2. Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de baza minim brut orar pe țară.
3. Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară. […]
ARTICOLUL 264
1. Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă penală fapta persoanei care, în mod repetat, stabilește pentru salariații încadrați în baza contractului individual de muncă salarii sub nivelul salariului minim brut pe tară garantat în plată, prevăzut de lege.
3. Constituie infracțiune și se sancționează cu închisoare de la unu la 2 ani sau cu amendă penală primirea la muncă a mai mult de 5 persoane, indiferent de cetățenia acestora, fără încheierea unui contract de muncă.
ARTICOLUL 265
1. Încadrarea în muncă a minorilor cu nerespectarea condițiilor legale de vârstă sau folosirea acestora pentru prestarea unor activități cu încălcarea prevederilor legale referitoare la regimul de muncă al minorilor constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani.
Acestea sunt doar parte a prevederilor legale cu care intră în contradicție Articolul 14 din Regulamentul privind Statutul și Transferul Jucătorilor de Fotbal, un text, în mod evident, inuman, neconstituțional și nelegal. Prevederile acestuia se regăsesc și în alte documente ale FRF, precum Regulamentul Disciplinar care vine să le impună sub sancțiunea suspendării dreptului la muncă.
Înțelegem și necesitatea protejării cluburilor, însă trebuie găsite alte metode legale prin care să se realizaze acest obiectiv, nu prin îngrădirea dreptului la muncă și prin forțarea fotbalistului profesionist de a munci într-un loc pe care nu-l dorește.
De neînțeles este însă prestația sindicatelor fotbaliștilor, care ori nu există ori au trecut cu arme și bagaje în celălalt grup de interese. Din câte știm, din comisiile jurisdicționale ale FRF fac parte și reprezentanți ai sindicatelor, care nu numai că nu atacă pe toate fronturile Articolul 14 din RSTJF, ba mai mult pun umărul la impunerea lui.
În concluzie, orice fotbalist aflat în situația de față, poate și trebuie să atace în instanță, la Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, contractul de muncă impus, nul de drept, dar și să ridice excepția de neconstituționalitate a Articolului 14 din Regulamentul privind Statutul și Transferul Jucătorilor de Fotbal. Cât mai multe dosare, cu atât mai repede va ieși și fotbalul românesc din zodia sclavagismului.
Așteptăm o reacție și un punct de vedere din partea Federației Române de Fotbal pentru a afla dacă susține în continuare acest articol din RSTJF și dacă își asumă statutul de promotor al muncii forțate în România. Mai ales că, pentru alte activități de o importanță redusă în economia fotbalului conducerea de la Casa Fotbalului are mereu ceva de zis, inclusiv prin multe conferințe de presă. Să vedem dacă pentru ceva cu adevărat important are măcar 5 minute la dispoziție.
