Prima etapă a campionatului de handbal, inteligent denumit de presarii comuniști „sportul cu mingea mică” a consemnat și prima victorie stagională pentru Rapid, formație nou-promovată, dar atunci când este vorba de Rapid ai senzația că ele (ei, după caz) sunt acolo dintotdeauna.
Despre meci să spunem că a fost unul de nivel mediu și chiar un pic peste, dar vorbim de singurul sport de echipă în care mai contăm pe plan internațional, așa că nivel mediu la handbal ar fi echivalent cu un nivel excepțional la fotbal (sportul-rege, dar la fel de bine sportul-regină, de când este cu succes practicat și de fete).
Revenind, să spunem că Rapid a intrat greu în meci, avantajul a fost de maxim un gol, atât pentru gazde cât și pentru oaspete, iar diferența s-a făcut exact în finalul reprizei, atunci când slătinencele egalaseră la 12 și au tratat cu superficialitate ultimele 15 secunde ale reprizei. Deși în inferioritate numerică, Rapid a marcat exact în ultima secundă prin Elena Dache, împrumutată de la CSM București și a stabilit scorul la pauză, 13-12 pentru rapidiste.
Momentul psihologic favorabil s-a prelungit și după pauză, atunci când feroviarele au beneficiat de primul atac al reprizei a II și deși în continuare în inferioritate numerică, au marcat din nou pentru 14-12 prin aceeași Elena Dache.
De altfel, consider că aici a stat cheia partidei. Mai exact, în minutele jucate de Rapid în inferioritate numerică, atunci când au reușit să marcheze de nu mai puțin de 6 (șase) ori! Un cuvânt despre antrenorul Mărgulescu… Nu-i contestă nimeni calitățile, dar să te apuci să țipi ca un descreierat și să contești deciziile arbitrilor (în condițiile unui arbitraj corect, s-o spunem clar), să iei eliminare și să-ți iasă din acest motiv o jucătoare timp de două minute la 18-18, spune ceva. Părerea mea că antrenorii gen Tadici, deși buni meseriași, ar trebui s-o lase mai moale. Sunt destui antrenori tineri (sau antrenoare) care-și așteaptă rândul, dar n-au loc din cauza „vechilor”.
Susținute frenetic de galerie și de o sală arhiplină, giuleștencele s-au distanțat la două, la trei și chiar la patru goluri, dar oltencele au revenit spre final la -1 și au lăsat impresia că ar putea întoarce scorul. Portărița Grahovac, cu intervențiile sale cu care a închis poarta minute bune, golurile în serie ale sârboaicei Nedeljkovic și contraatacurile finalizate de extrema Cristina Nicolae au menținut Rapidul la conducere, iar partida s-a încheiat cu 28-25.
Judecând după explozia de bucurie din tabăra gazdelor, mi-a fost clar că rapidistele s-au temut de acest meci. Oricum, o victorie meritată pe care subsemnatul a trăit-o din postura de suporter al clubului de lângă șine. La ce v-ați fi așteptat? Să scrie articolul un oltean din Scornicești? Haida de! Hai Rapidulețul!
