Victor Angelescu, reprezentantul firmei cipriote Casazela Rapid Ltd (care deține 40% din acțiunile clubului sprijinit de partid), a fost prezent astăzi în emisiunea realizată de Costin Ștucan pe gsp.ro
Victor Angelescu, ca de obicei, a avut atitudinea specialistului în domeniul bancar care discută cu cetățeanul nepriceput. Însă, prestația sa poate fi rezumată în câteva cuvinte: “Nu știu exact, dar sunt sigur”.
În calitate de președinte, Victor Angelescu are o problemă de comunicare cu cei aproximativ 30 de angajați din administrația clubului, despre a căror activitate nu prea știe exact cum se desfășoară și în ce anume constă.
De asemenea, din propriile declarații, nu prea deține informații mai vechi de un an și nici măcar nu știe cine deține clădirea în care își are sediul clubul pe care-l conduce. Nu vom analiza toate afirmațiile domnului Angelescu, ci doar câteva mai interesante.
- Angelescu a afirmat că a jucat pentru Sportul Studențesc la 13-14 ani, înainte de venirea lui Vasile Șiman în Regie. Poate fi parțial adevărat. Șiman ajunge la Sportul în 1999, când Angelescu avea 14 anișori. Însă despre ce fotbal putem vorbi că a jucat cineva la 13 ani?
- Dacă tot vorbim de Regie, Angelescu nu știe nimic despre implicarea ADP 1 în “cosmetizarea” stadionului Sportul Studențesc. Îi spunem noi că mitocănia de a vopsi absolut tot spațiu în care ești doar chiriaș a fost pusă în practică de o brigadă formată din 20 de adepiști, trimisă de Tudorache, pe bani publici, pentru a presta muncă în favoarea unei firme private. Oricum, toată pavoazarea denotă neamul prost și obiceiurile deja cunoscute.
- Angelescu nu știe că sediul clubului se află în clădirea deținută de o firmă la care are un pachet semnificativ de acțiuni tatăl lui Gabriel Rădulescu, finanțatorul adversarilor de la Spartac. În aceeași clădire își are birourile și vicepreședintele clubului Andrei Niculescu, care în trecut a reprezentat interesele clubului Spartac 1944. Angelescu spune că nu știe nimic despre această încrengătură de interese, cu toate că a fost informat de președintele Progresului București cu mult înainte de a fi interesat de Giulești.
- Angelescu este sigur că firma pe care o conduce deține marca, palmaresul, istoria și trofeele Rapidului, însă nu știe dacă clubul de la care le-ar fi preluat avea drept de proprietate asupra lor.
- Angelescu mai spune că a văzut toate documentele și consideră că acestea sunt în regulă. Aici depinde la ce documente se referă. Dacă se referă la documentele puse la dispoziție de R, atunci probabil că nu sunt fisuri, pentru simplul fapt că acelea nu sunt toate documentele relevante. Cei care studiază documentele întocmite începând cu 1991 sunt cu totul de altă părere. Și pentru a da un indiciu, drepturile pot fi de mai multe tipuri…
- Angelescu a afirmat că o echipa poate participa în competiții sub denumirea unei mărci. Corect, însă cu condiția ca firma care o administrează să dețină marca respectivă (titular în condițiile legii). Marca la care se referă domnul Angelescu a fost înregistrată cu rea credință în 2015 și se află în litigiu.
Ceea ce trebuie subliniat în final, dar vom dezvolta la timpul potrivit, este faptul că grupul din spatele clubului are o influență destul de importantă. Inclusiv în ceea ce privește anumite instanțe civile. Din acest punct de vedere, nu putem decât să salutăm înființarea secției speciale pentru investigarea magistraților, chiar dacă interesul actual constă tocmai în favorizarea acestui grup. Dar, mai devreme sau mai târziu, va veni vremea fiecăruia să dea socoteală pentru acțiunile și inacțiunile sale. Invariabil!
