Moldo-bucovinenii continuă să se victimizeze în ceea ce privește reprogramarea meciului cu Sportul Studențesc. Ca orice spută care se respectă, cefereul sucevean suferă și urlă de durere că nu au câștigat la masa verde meciul din cadrul etapei a 29-a.
În cadrul conferinței de presă pe care Mircea Sandu a susținut-o vineri, un puradel tot insista cu întrebări special concepute și direcționate împotriva Sportului Studențesc, sperând să obțină de la președintele FRF un răspuns tranșant. Mircea Sandu s-a limitat să spună că: „În mod normal, baremul de arbitraj ar trebui achitat înainte de meci, însă e o problemă de regulamente”.
Nu știu dacă după conferința de presă purabelul a continuat să insiste pe această temă și a obținut ce a dorit, dar presa suceveană a publicat o declarație a lui Mircea Sandu care sună cam așa:
“Alexandru Deaconu a interpretat după bunul plac ROAF-ul, care este foarte clar în ceea ce priveşte plata baremurilor. Cu nu ştiu de la cine putere dânsul a făcut o înţelegere cu Sportul Studenţesc, care avea o datorie de 30.000 de lei la plata baremurilor, ca ei să plătească la nu ştiu ce termen. Nicio altă echipă nu a beneficiat de o astfel de clemenţă. Şi regulamentul nu-i dă lui dreptul să facă o astfel de înţelegere. Normal meciul acela nu trebuia să se mai joace. Astfel a acţionat în favoarea unei echipe, Sportul Studenţesc, şi în defavoarea altora, Rapid CFR Suceava şi Chindia”
După modul în care a răspuns în timpul conferinței de presă, mă îndoiesc că acestea sunt cuvintele lui Mircea Sandu. La toate întrebările a parat și a evitat răspunsuri tranșante, spunând că nu e de competența președintelui FRF să își dea cu părerea, iar fix pe o speță în care s-au pronunțat deja comisiile jurisdicționale s-ar apuca să abereze.
Pentru a înțelege și sucevenii inventatori. Nu e de competența președintelui FRF să facă interpretări ale regulamentelor, ci poate doar promova modificări ale acestora. După adoptarea modificărilor, doar comisiile jurisdicționale pot lua decizii în baza lor.
Moldova a fost mereu obișnuită să fie mângâiată pe creștet de un Tătuc. Că a fost Fane Babanu’, Stalin, Ceaușeșcu, Iliescu sau altul mai puțin important, plăieșul a așteptat întotdeauna măcar o vorbă bună de la stăpânire.
Într-un moment în care Mircea Sandu a fost trimis în judecată de DNA pentru un presupus abuz în serviciu, nu cred că se apuca a doua zi să comită unul evident, deoarece o astfel de ingerință, precum cea din presupusa sa declarație de mai sus, reprezintă o depășire clară a atribuțiilor funcției pe care o ocupă.
