Pe data de 27 iulie va începe, la Londra, a XXX-a ediţie a Jocurilor Olimpice de vară. Termenul provine din limba greacă, Olimpul fiind un munte cu altitudinea de 2.917 metri din Grecia.
Vechii eleni considerau culmile acestuia ca fiind sălaşul zeilor. Prima olimpiadă, conform izvoarelor istorice, a fost în anul 776 î.Hr. De la acest an începe numărarea anilor la compatrioţii lui Homer, după alte izvoare competiţia a început mult mai devreme.
Opinia publică din perioada contemporană consideră competiția desfășurată în anul 1896 ca primele jocuri din istoria modernă.
Evident, ele au fost organizate la Atena, iniţiatorii dorind să recunoască grecilor marele rol pe care civilizaţia lor l-a avut pentru întreaga umanitate.
De atunci, s-au întâmplat destule lucruri. Performanţe excepţionale, scandaluri de dopaj, ratări incredibile, boicoturi politice, comercializarea competiţiei, toate acestea au făcut farmecul unic al unor întreceri urmărite cu mare interes pe tot globul.
Câteva evenimente au rămas în memoria ziariştilor şi a publicului şi dorim să le rememorăm, nu neapărat în ordine cronologică, pentru amatorii de detalii.
De altfel, trebuie spus că mulţi dintre compatrioţii noştri au fost, de-a lungul vremurilor, printre animatorii olimpiadelor. Cine o poate uita, de exemplu, pe Nadia Comăneci? Pentru început, un eveniment petrecut pe vremea vechilor întreceri olimpice.
Un competitor decedat a fost premiat post-mortem
Arrachione este singurul sportiv din istoria jocurilor olimpice care a fost declarat învingător cu toate că a murit în timpul competiţiei.
Astfel, în finala probei de lupte care, pe vremea aceea, era o combinaţie între proba omoloagă de libere şi sumo, a fost adus, de către adversarul său, în situaţia de tuş.
Pe vremea aceea, nu erai declarat învins decât dacă recunoşteai superioritatea adversarului. Eroul acelei Olimpiade a vrut s-o facă, dar antrenorul său i-a cerut să lupte până la capăt, promiţându-i că va fi primit ca un erou acasă.
Arrachione i-a urmat sfatul, a reuşit să-şi elibereze picioarele şi l-a împins în afara spaţiului de concurs pe adversarul său. Acesta, deşi nu-şi slăbise strânsoarea, şi-a recunoscut înfrângerea. După ce a părăsit scena de concurs, văzând că adversarul său nu dă semne de viaţă, s-a întors pentru a vedea ce se intamplă.
Din păcate, Arrachione murise sufocat, iar arbitrii l-au declarat câştigătorul probei. Nu se ştie dacă a fost înmormântat ca un erou, aşa cum îi promisese antrenorul său.
