Pentru a încheia subiectul „transferul” lui Curelea, până FIFA se va pronunța, mai trebuie făcute doar câteva precizări necesare pentru a clarifica anumite aspecte.
În mod cert, regulamentele românești nu sunt în totalitate armonizate cu cele ale forului mondial. Din acest motiv, atacantul a fost sfătuit să aleagă o cale de litigiu în care să se pronunțe forul mondial. Această cale, mai mult ca sigur, e reprezentată de unul dintre cele două articole care se referă la rezilierea unilaterală a contractului, cu justă cauză (art.14) sau cu justă cauză sportivă (art.15). În majoritatea cazurilor, FIFA ia decizii în favoarea jucătorilor, însă nu tolerează abuzul. Mai mult, următorul articol, 16, spune: „A contract cannot be unilaterally terminated during the course of a season (un contract nu poate fi reziliat în timpul unui sezon)”. Cine trebuie știe la ce anume mă refer.
Manevra golănească, demnă de cele ale patronilor de cluburi, urmărește ca fotbalistul să primească drept temporar de joc la Narva Trans, contractul dintre estonieni și Curelea urmând să fie reziliat imediat pe cale amiabilă, iar apoi atacantul va reveni în țara, la Galați, cu acordul estonienilor, care nu vor avea nimic de comentat.
Care pot fi consecințele acestui demers pe cale sportivă… În cel mai bun caz pentru jucător și pentru cei care îl sprijină, FIFA va considera că rezilierea unilaterală s-a făcut cu cauză justă, iar Sportul Studențesc va rămâne cu buza umflată.
În cel mai rău caz, FIFA va considera că rezilierea s-a făcut fără cauză justă (art. 17), fiind urmărită facilitarea transferului și atunci jucătorul, în solidar cu Narva Trans, vor suporta sancțiuni, însă acestea vor fi departe de pretențiile Sportului Studențesc din punct de vedere financiar.
Totul depinde de cum își vor juca cărțile cele două părți și dacă între timp nu vor intra pe fir anumite instituții, deoarece e improbabil ca în toată această schemă să nu fie implicați și ceva bani.
Însă, indiferent de ce se va întâmpla, cert e că Sportul Studențesc l-a pierdut definitiv pe Costin Curelea și se ridică întrebarea firească de ce un jucător de fotbal din România a fost nevoit să apeleze la un astfel de circ. Răspunsul se află în regulamentele FRF care permit amânări inacceptabile la plata drepturilor salariale (de peste patru luni, dar luând în calcul și termenele de judecată se poate ajunge și la un an), ceea ce în orice țară normală nu este admisibil.
Încet-încet, în loc să progresăm, ne vom întoarce la fotbalul amator, deoarece majoritatea cluburilor se află cam în aceeași situație cu clubul din Regie. La Bistrița s-a ajuns deja la 7 luni de întârziere, la Dinamo sunt doar patru și jucătorii refuză să joace și cazurile pot fi enumerate mult și bine. Paradoxal, în vară, cel puțin 90% dintre cluburi vor primi licență de club profesionist pentru sezonul următor, ceea ce va arata cât de bine știm să ascundem mizeria sub preș.
