Prostia crasă și minciuna ineptă. Acestea sunt motivele din cauza cărora m-am decis să particip duminică la promenada tradițională, de la Șosea, a bucureștenilor.
Protestele împotriva proiectului de la Roșia Montană au toate șansele să fie deturnate ideologic, deoarece încă nu s-au cristalizat obiective generale concrete. Se merge în continuare pe particular. Chiar dacă au apărut voci destul de puternice și se desenează direcții ceva mai clare, totuși, manifestația de mâine se va învârti tot pe durerea acută din Apuseni și nu pe afecțiunea cronică de care suferă România.
Mai mult, apar tot felul de mumii cu portrete de strigoi, gen Moroiu Mihai de Hohenzollern. Ei nu știu că sunt morți și tocmai de aceea se bagă în seamă.
Soluția nu este o schimbare de sistem, ci o schimbare de mentalitate, de o revoluție în cadrul sistemului, cu efect de clismă. Astfel, participarea mea va fi una pasivă, să fie la număr.
Am scris deja ce cred despre [p2p type=”slug” value=”video-uniti-salvam-rosia-montana” attributes=”target=’_blank'”]Roșia Montană[/p2p], însă între timp am asistat la o avalanșă propagandistică fără precedent (comparabilă, poate, doar cu cea dintre cele două tururi ale alegerilor prezidențiale din 2000), în care au fost învălmășite grămezi de minciuni, intoxicări și diversiuni, susținută de vedete de sticlă, afaceriști, politicieni, avându-l în frunte pe dirijorul Ponta. Nu le amintesc pe toate pentru că nimeni nu a scăpat fără să le audă, cel puțin de câteva ori.
Afacerea în sine nu numai că nu e profitabilă pentru România, dar chiar e una extrem de păguboasă. Din toate punctele de vedere.
Din punct de vedere economic e cam așa. Solicit și primesc licența de exploatare a aurului din seifurile BNR. Eu sunt chiar mai darnic decât RMGC și ofer statului 25% redevență și 50% din profit. Creez și locuri de muncă pentru băștinași, că stau degeaba prin birouri toată ziua. Pe Isărescu o să îl pun împingător-șef la vagoneții cu lingouri. Dar, ca și în cazul cacadienilor, tot ce găsesc în plus e al meu 100%. Statul va avea încasării de câteva miliarde de euro în câteva săptămâni. Și garantez că impactul asupra mediului e zero! Nu e o super-afacere?
Gluma-i glumă, dar nu e departe de situația de la Roșia Montană, dar și din alte zone. Zăcământul de aur e al României și se află în seiful munților, din care se dorește scos cu japca. Numai că pe lângă aur și argint în seif se mai află alte metale rare în cantități mult mai importante. Acesta este adevăratul motiv pentru care licența de exploatare e la strict secret. RMGC nu e un explorator care a dat din întâmplare peste zăcământ necunoscut, cum a dat arheologul-amator vâlcean peste monedele de argint turcești. A mers la sigur pentru că a primit pe tavă toate analizele făcute înainte de 1989. În această situație, redevența, că e 2% sau 6%, e de-a dreptul ridicolă.
Se minte apoi că cianurarea e singura metodă de extragere a aurului. Tehnologii alternative există, dar nu sunt aplicate încă la o scară atât de mare. Chiar nu putem avea răbdare câțiva ani? Vorbind de magnitudinea proiectului, unii chiar nu își pot imagina despre ce e vorba. În Suedia, una dintre țările care au extracții de suprafață pe bază de leșiere, în două mine se utilizează în total 250 de tone de cianură pe an. La Roșia Montană vor fi utilizate anual 12500 de tone.
De altfel, în Uniunea Europeană mai sunt decât alte trei țări (Spania, Finlanda și Bulgaria) care folosesc leșierea (vezi Raportul Comisiei Europene). Parlamentul European a adoptat o rezoluție în 2010 prin care solicită Comisiei Europene interzicerea totală a utilizării cianurii de sodiu în minerit, însă aceasta din urmă nu prea vrea. Ceea ce nu a împiedicat Germania, Cehia și Ungaria să impună prevederile declarației de la Rio privind Mediul.
În privința locurilor de muncă. Să zicem că vor fi create nu 800, ci 5000. A calculat cineva câte se vor pierde? Pentru că toată zona pe o rază de 40-50 de kilometri va fi afectată. Inclusiv tot ce e construit din cărămidă. Extracția nu se va face cu lopata și târnăcopul, ci prin dinamitare. Vor avea loc câteva detonări masive pe săptămână, care vor provoca mici cutremure. Personal am avut o experiență cu detonările la Lespezi (la distanță de 2 km, dar de o intensitate mult mai mică) și declar cât se poate de sincer că m-am căcat pe mine. Ce să mai vorbim de praful care va fi purtat după cum bate vântul…
Revenind la locurile de muncă. Crede vreunul dintre minerii care speră la o viață mai bună că e capabil să lucreze cu utilaje pe care nici măcar nu le-au văzut? Sunt convins că toți cred povestea. Numai că, doar un iresponsabil ar da un utilaj de câteva milioane de euro pe mâna lui Dorel. Evident, cacadienii nu sunt iresponsabili, știu exact ce fac. Poate vor păstra câțiva dintre minerii locali să le spele mașinile de praf. Oricum, din Roșia Montană n-am văzut mineri, ci doar din alte localități ale județului Alba, care acum sunt utilizați pe post de gărzi de corp și aplaudaci pentru oamenii companiei.
În schimb, toți cei care au alte afaceri în zonă, mai mari sau mai mici, vor pierde. E cam pe același principiu din exemplul cu BNR. Fac 5000 și distrug 15.000. Dar am făcut!
Am vorbit doar de efecte directe, imediate. Afacerea RMGC în forma actuală e proastă și din punct vedere ecologic, politic, legislativ, al relațiilor internaționale și îmbracă aspecte infracționale clare. Începând cu majorarea de capital, până la lista de investiții pe care o flutură avocatul companiei, Victor Ponta. Pe listă apar zeci de milioane de euro, vreo 70 parcă, pentru comunicare, un frumos sinonim pentru șpăguirea presei.
Dar încă o dată. Nu ies din casă pentru Roșia Montană. Când se va protesta pe o temă generală, gen interzicerea leșierii, interzicerea fracturării rocilor pentru extragerea gazului sau pentru creșterea redevenței la minim 25% pentru resursele naturale, atunci îmi voi lua pet-ul cu pietre și voi bate cu el în asfalt.
