În ultimul timp, mai precis după meciul România – Ungaria, am abandonat anumite teme și competiții care se află sub directa oblăduire a FRF, în mod deliberat. Din mai multe motive, însă principale sunt următoarele două:
1. Reacția absolut isterică generată de succesul cu vecinii de origine ugro-finică, atât în presă, cât și în rândul unor oameni de la care aveam pretenția că se pricep la fotbal. Cele trei goluri întâmplătoarea și norocoase, marcate în confruntarea cu o echipă de mâna a 5-a, a lichidat orice urmă de rațiune din gândirea majorității „specialiștilor”. S-a proclamat imediat cu surle și trâmbițe nașterea “Generației de Aur” sub zarul măsluit al Satanei. Fără niciun argument! O generație de șchiopi vopsiți și fițoși a fost pusă la același nivel cu un grup perfect echilibrat, muncitor și talentat, care și-a depășit limitele tocmai pentru că le-a recunoscut și timp de aproape un deceniu ne-a oferit ceea ce ne dorim mereu: fotbal de calitate.
2. În mass-media românească se face simțită, din ce în ce mai puternic, o ofensivă a strigoilor, grupați în jurul autointitulatei Case Regale. Evident, o mișcare politică menită să genereze venituri importante pentru niște paraziți. Sub tutela acestei boschetării, al cărei unic drum a mai rămas cel către Glina (deoarece pentru a ajunge la groapa de gunoi a istoriei trebuie îndeplinite, totuși, niște standarde), s-a plasat Asociația Presei Sportive condusă de Dumitru Graur (legitimația APS îmi expiră la sfârșitul acestui an, dar nu mă mai consider membru de câteva luni bune). Și până aici situația creată pute rău a hoit, însă Federația Română de Fotbal a întrecut orice limită constituțională și statutară când a condiționat acordarea acreditărilor pentru barajul cu Grecia de apartenența la această organizație monarhistă.
În următoarele trei luni, vom avea timp destul să dăm cu parul în căpușe și să analizăm la rece evenimentele recente petrecute atât în sport, cât și în societate, de la modificarea manualului de licențiere până la “invazia chinezilor”. Le-am fi comentat pe toate la timpul lor, dar atenția ne-ar fi fost deturnată de la ceea ce e cu adevărat important.
