Senatul a adoptat cu modificări importante Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.38/2017, prin care Statul Român naționalizează întreaga activitate sportivă. Având alibiul necesității finanțării sportului, Guvernul și Senatul și-au dat mâna pentru a desființa sportul profesionist prin transferul acestuia în subordinea administrației centrale și locale.
Motivarea Guvernului pentru deschiderea la maximum a robinetului banului public reprezintă o minciună gravă și practic o înșelătoriei: “Actualul cadru legislativ prevăzut de Legea educatiei fizice și sportului nr. 69/2000, cu modificările și completarile ulterioare, este de natură să blocheze raporturile juridice dintre sportivii de performanță, structurile sportive și administrația publică locală, situație care conduce la înghețarea anului competițional sportiv 2017-2018 prin lipsa de finanțare a activității sportive de către administrația publică locală”.
O minciună mai gogonată nici că se putea. A apărut măcar un rând în presă în ultimii 17 ani, de când e în vigoare Legea 69/2000, cu privire la un pericol real ca întregul an sportiv, incluzând toate ramurile sportive, să fie înghețat pentru că administrația locală nu bagă bani în sport? NU!!!
Da, sportul este subfinanțat și trebuie găsită o soluție, care să respecte și principiile concurenței, dar și legislația europeană cu privire la ajutorul de stat, pentru finanțarea parțială a proiectelor sportive prin alocarea de sume structurilor sportive în funcție de criterii obiective, de amploarea proiectului și performanțe.
Prin modificările aduse Legii Educației Fizice și Sportului (nr.69/2000) activitatea sportivă profesionistă va fi finanțată la nivel de cluburi sportive de drept public și privat (CS și ACS) prin încheierea și subvenționarea contractelor de muncă ale sportivilor.
Conform aceleași legi, cluburile sportive profesioniste care sunt organizate ca societăți comerciale pe acțiuni nu pot beneficia, în condiții egale, de finanțare din bani publici, deoarece scopul lor este unul lucrativ. În aceste condiții, toate competițiile sportive, inclusiv Liga 1 de fotbal, vor fi influențate, inclusiv ierarhiile, de decizia discreționară a factorului politic, indiferent de culoarea acestuia (PSD, PNL, PMP, USR, UDMR, etc – fix aceeași mizerie). De altfel, senatorii României, în fața oportunității de a aduna capital politic și financiar prin intermediul sportului, s-au transformat (dacă mai era cazul) în imbecili iresponsabili! Votul stă mărturie: 107 pentru, 5 abțineri și niciun vot împotrivă…
Staliniștii au început, imediat după cel de-al doilea război mondial, să acapareze, rând pe rând, sectoare ale societății românești pentru a le transforma în colhozuri sovietice. Iar sportul a fost printre primele ținte. În anul 1947, toate echipele de tradiție au fost lichidate, cel puțin în forma lor naturală. Unele grupări s-au transformat, sub aproximativ același nume, alte au fost pur și simplu desființate brutal, prin excludere sau prin tăierea surselor de finanțare, adică prin înfometare.
La 70 de ani de la prima naționalizare a sportului, Guvernul și Senatul pregătesc o a doua, cu mult mai sălbatică decât cea pusă în operă de Ana Pauker și ciracii săi. Chiar dacă mai există o mică șansă la Camera Deputaților (for decizional pentru OUG 38/2017), probabil că doar Comisia Europeană va mai putea să stopeze flagelul financiar ce va urma în următorii ani, pe baza modificărilor adoptate de Senat.
România se află în situația în care se află, în primul rând, din cauza unei clase politice de foarte proastă calitate. Plecând de la capacitatea intelectuală și până la probitatea morală. Prin OUG adoptată de Guvern și modificările votate de Senat, clasa politică a dovedit încă o dată că nu este capabilă nici măcar de cele mai simple raționamente și proiecții, dar este animată de interese meschine și lăcomie.
Un singur exemplu: până acum primarii intrau la pușcărie pentru că acordau finanțări unor structuri mai mult sau mai puțin sportive fără să respecte cadrul legal. Acum, cu noul cadru legal, vor intra la pușcărie dacă nu vor acorda finanțări programelor sportive de minim 5% din buget. Iar acest minim 5% poate să însemne chiar 100%. Cuantumul, procedura, criteriile și condițiile vor fi stabilite prin hotărâre de Guvern, Consiliu Local sau Județean. Însă, din cuantumul de minim 5% stabilit trebuie finanțate toate proiectele depuse de cluburile de drept public (CS-uri) și de cele de drept privat fără scop lucrativ (ACS-uri), pentru că altfel se va crea o situație discriminatorie. În aceste condiții, în următoarea perioadă vom asista la o avanșă de cluburi nou-înființate, cu o sumedenie de programe sportive proaspăt tipărite după modele luate de pe internet. Și primarul care va refuza să le finanțeze va fi beneficiarul unei avalanșe de plângeri penale la DNA pentru abuz în serviciu. Simplu!
Legea 69/2000 avea foarte multe hibe, iar acum va avea și mai multe. Senatul a introdus o modificare în Lege, un nou paragraf (3) la articolul 49, absolut uluitor: “Ministerul Tineretului și Sportului exercită supravegherea și controlul asupra structurilor sportive persoane juridice de drept public sau privat, EXCLUSIV cu privire la sumele acordate respectivelor structuri cu titlu de finanțare publică și cu privire la prevederile din contractul de finanțare.”
Prin acesta, Senatul a castrat MTS de toate celelalte atribuții, inclusiv pe cele de verificarea și controlul cu privire la condițiile de acordare a CIS, dacă mai sunt sau nu îndeplinite, concretizate de o eventuală suspendare a funcționarii. Deci, MTS devine o anexă sau preia o parte din atribuțiile ANAF sau ale Curții de Conturi și cam atât.
Sunt foarte multe de spus pe marginea Legii 69/2000, câte ceva la aproape fiecare articol. Pentru a nu dilua mesajul, trebuie spus și ce nu conține încă Legea 69/2000, extrem de important.
Legea Educației Fizice și Sportului este un cadru general pentru toate ramurile sportive din România. Din acest motiv, orice amănunt sau prevedere poate intra în contradicție cu condițiile de afiliere impuse de federațiile internaționale. Dacă România nu e interesată de competițiile internaționale nu e nicio problemă. Însă dacă este interesată, în mod obligatoriu, trebuie introdus în Lege următorul text:
Condițiile de afiliere la asociațiile județene și federații, de înscriere și de participare în competițiile organizate în România trebuie să respecte prevederile imperative ale Statutelor și Regulamentelor federațiilor internaționale pe ramura sportivă din care fac parte. Orice proiect de modificare a Statutului Federației trebuie avizat de federația internațională pe ramură sportivă înainte de a fi supus aprobării Adunării Generale. Proiectul de Statut adoptat de Adunarea Generală este înaintat Tribulalului București pentru validare, ca modificare a actelor constitutive, inclusiv modificările componenței Adunării Generale și/sau a Consiliului Director.
Precum și următorul:
Hotărârile Adunării Generale și Consiliului Director se adoptă cu votul majorității membrilor înscriși în Regitrul Național ONG (OUG 26). Litigiile privind desfășurarea și hotărârile Adunării Generale a structurii sportive (club, asociație județeană, federație) și hotărârile adoptate de Consiliul Director sunt de competența instanțelor civile. Litigiile izvorâte din desfășurarea activităților sportive sunt de competența tribunalelor arbitrale sportive, înființate prin prevederile statutare, acestea având calitate de convenție arbitrală.
Apoi trebuie clasificate mult mai riguros cluburile sportive de drept privat, după cum urmează:
- Monosportive sau Polisportive
- Asociații cu personalitate juridică fără scop patrimonial sau societăți comerciale (cu răspundere limitată sau pe acțiuni)
- Amatoare (cluburi de drept public sau privat) sau profesioniste (asociații cu personalitate juridică sau societăți comerciale)
Cluburile sportive profesioniste sunt cluburi monosportive care au în denumire ramura sportivă în care activează, ex. Clubul de Handbal (licențierea se face pe întregul club, nu doar pe o singură secție).
De asemenea, sportivii trebuie clasificați în funcție de clubul la care sunt legitimați și contraprestație:
- Amatori – sportivii legitimați la cluburi de drept public sau privat, renumerați pentru prestația lor cu indemnizație de efort sau conform contractului de activitate sportivă și obțin venituri dintr-o altă activitate dependentă sau independentă.
- Semi-profesioniști – sportivii legitimați la cluburi de drept privat, renumerați conform contractului de activitate sportivă
- Profesioniști – sportivii legitimați la cluburi profesioniste, renumerați conform contractului de muncă.
Apoi, trebuie stabilit cuantumul maxim al indemnizației de efort și al remunerației prin contractul de activitate sportivă, în funcție de salariul sau venitul salarial mediu lunar. Pentru a nu avea surprize că sportivii amatori sau semiprofesioniști sunt plătiți mult mai bine decât sportivii profesioniști.
Mai trebuie definit sportivul de performanță. Nu orice sportiv este sportiv de performanță, fie el și profesionist sau amator. Trebuie stabilit un nivel de performanță atins, în funcție de rezultate și competiții. De exemplu, îndeplinirea baremului pentru participarea la Olimpiadă, calificarea într-o finală la un Campionat Mondial sau participarea la un turneu final mondial pe echipe.
Iar în ceea ce privește finanțarea proiectelor, aceasta trebuie să fie în primul rând nediscriminatorie, prin stabilirea unui punctaj în baza unor criterii obiective pe ramură sportivă. De asemenea, cuantumul finanțării activității sportive trebuie aprobat de autoritatea publică care o acordă, într-un procent cuprins în 5 și 15% din propriul buget. La finanțare trebuie să aibă acces toate structurile sportive, inclusiv cluburile profesioniste organizate ca societăți comerciale (cele organizate ca asociatii fără scop lucrativ sunt deja prevăzute de lege, astfel că se crează acestora un avantaj neloial, afectând integritatea competițiilor).
Un alt punct sensibil va fi stabilirea unei proceduri de transformare a asociațiilor sportive fără personalitate juridică în cluburi sportive cu personalitate juridică și stabilirea unui termen pentru realizarea acesteia, urmând ca după scurgerea termenului asociațiile fără personalitatea juridică să nu mai fie recunoscute ca structuri sportive și doar MTS să emită Certificate de Identitate Sportivă.
Deja peste 1300 de cuvinte și nici măcar nu am reușit să îndepărtăm pojghița de pe Legea 69/2000 a Educației Fizice și Sportului. Poate, pe lângă Sesizarea către FIFA și UEFA, vom încerca să facem o propunere de modificare a OUG 38/2017, în fapt, o modificare în tot a Legii, pe care să o înaintăm Camerei Deputaților în perioada de consultări.
