Gusti Roman, managerul Digital Antena Group, publică pe blogul personal o anonimă primită pe e-mail de la unul dintre părinții copiilor de la Sportul Studențesc aflați în litigiu cu clubul. Sub masca ironiei, omul lui Voiculescu își asumă punctul de vedere chiar din titlu, dar și prin faptul că îl promovează fără niciun alt comentariu.
Așa zisa schemă a „caracatiței” AMFB, dezvăluită de parcă ar fi vorba de Cosa Nostra, poate fi găsită chiar pe pagina asociației AICI.
Lăsând la o parte faptul că nu ne dăm seama care-i textul mailului și care sunt comentariile lui Roman, cu excepția introducerii, trebuie spus că acest manager de succes este ultimul în măsură să își dea cu părerea despre ce e rău sau ce e bine, deoarece poate fi considerat promotorul jurnalistului-sclav, care muncește 10-12 ore zilnic pe moșia stăpânului fără contract de muncă, fiind plătit pe contract de cesiune a Drepturilor de Autor, fără a beneficia de drepturile prevăzute în Codul Muncii.
Despre acest tip de ipocrizie vom mai vorbi, deoarece am început litigiul cu celălalt trust, care a preluat „principiile” moșierești de la concurență, astfel că vom avea de povestit. Deja, de câteva luni bune, trustul lui Sârbu, cel puțin pe zona presei sportive, nu mai are decât angajați cu contracte de 2 ore (și de muncit muncesc între 8 și 14), ceea ce înseamnă că li se pregătește o surpriză neplăcută. În concluzie, adevărate monumente de corectitudine.
Revenind la fondul problemei, n-am să mă pronunț asupra acuzelor, dacă sunt adevărate sau false. Problema e dacă pot fi probate. Nasoale se fac în tot fotbalul românesc de sus până jos, n-am niciun dubiu. Dar dacă un părinte cunoaște atât de bine, mult mai bine decât mine, aceste aspecte, înseamnă că știe sigur despre ce e vorba. Poate că i s-a cerut și a dat, caz în care, dacă e atât de corect, nu ar fi trebuit să facă treaba asta cu implicarea Poliției?
În ceea ce privește situația de la Sportul Studențesc, nu am dorit să mă implic, tocmai pentru că o cunosc ceva mai bine decât alții. Chiar m-am oferit în februarie, dar jucătorii au mers pe mâna maestrului Hulubei și a ieșit exact cum am prevăzut. Ei încă nu știu că încă nu au scăpat (și aici mă refer inclusiv și la cei declarați liberi), deoarece din câte aud și văd, Șiman și-a făcut din litigii pasiunea vieții.
Cu siguranța acesta este motivul real pentru care comisiile nu se grăbesc să ia decizii când vine vorba de Sportul Studențesc, inclusiv la nivelul juniorilor. Cert e că s-au dat semnături pe tot felul de hârtii, inclusiv pentru o bucată de pâine sau o sticlă de apă.
Nu e greu să îți dai seama care e strategia lui Șiman. De data aceasta chiar își dorește decizii importante împotriva sa, sub masca luptei la baionetă. Echipa mare va ajunge în Liga 3 din cauza unei datorii inventate, nu pentru că mai are doar câțiva seniori sub contract.
În cazul juniorilor, chiar am vorbit în această vară cu antrenori de la alte cluburi, fericiți la culme că vor primi întăriri de la Sportul Studențesc. I-am sfătuit să se înarmeze cu răbdare și să se asigure că nu există probleme legate de statutul lor pentru că litigiile vor dura mai mult decât speră.
În concluzie, atitudinea comisiilor nu e determinată neapărat de o presupusă legătură de tip mafiot, cum e prezentată pe blogul lui Roman, ci de faptul că nimeni nu e dispus să plătească pentru ce au semnat alții.
Păcatele la AMFB sunt altele și nu au legătură cu speța de față sau cu modul în care a fost prezentată.
