Renunțarea la licențiere pare să fie una dintre cele mai importante promisiuni făcute cluburilor de Gino Iorgulescu pentru a câștiga șefia Ligii. De altfel, predecesorul său a susținut public acest deziderat, iar partea cu fair-play-ul financiar a fost deja eliminată printr-o decizie aberantă a Comitetului Executiv al FRF.
Acum, Mitică Dragomir dovedește că știe exact cât de nocivă ar fi o astfel de măsură și afirmă răspicat că vom ajunge „în lumea a 3-a, nu vom mai face nimic. Dacă se va aproba asta, fotbalul românesc nu va avea nici un viitor”. Un om care a fost duplicitar toată viața doar că să îi fie lui bine. Chiar dacă era convins că produce un imens deserviciu fotbalului, a susținut și a promovat eliminarea criteriului financiar pentru a face pe plac cluburilor cu scopul de a se menține în funcție.
Votul cluburilor din Liga 1, 17 pentru și o abținere, este egal cu zero, deoarece LPF nu se poate pronunța în privința licențierii, doar Federația Română de Fotbal, prin Departamentul de Licențiere, având această competență.
Renunțarea la licențiere ar reprezenta oficializarea trecerii fotbalului românesc la nivel micro, nici măcar mini. Peste noi au trecut deja și bantustanele sud-africane, dar avem capul plin de gaze și nu vedem cât de penibili suntem. În loc să găsim soluții pentru a ne ridica la standardele europene, noi căutăm găuri în regulamente pentru a ne țepui permanent între noi.
Răzvan Burleanu, noul președinte al FRF, dar și Gheorghe Chivorchian, secretarul său general, au avut poziții evazive, în sensul că nu au spus nici da, nici nu. Au lăsat să se înțeleagă că vor solicita un punct de vedere din partea UEFA și apoi se va lua o deciziei. Evident, UEFA nu obligă pe nimeni să își organizeze la nivel național un proces de licențiere, însă accesarea anumitor fonduri și programe europene sunt condiționate de existența acestuia.
Ce o să zică Platini, al cărui program are la bază tocmai generalizarea implementării Manualului de Licențiere și de Fair-Play Financiar? „Bravo, măi băieți! Ce bine v-ați gândit!”
Lăsând la o parte faptul că UEFA o să se uite la noi ca la babuini (acum se uită ca la urangutani), trebuie subliniate efectele pe care le va avea în plan intern o astfel de decizie. În primul rând, nimeni nu-și va mai plăti datoriile, mai ales cluburile care au deja milioane de euro în minus. Apoi, jucătorii și antrenorii vor aștepta salariile cu mâna întinsă pe la ușa patronilor și președinților. Ce să mai vorbim de restul angajaților.
Competiția va suferi cumplit, deoarece vor fi afectate și cluburile care vor să fie sau sunt corecte, deoarece nu vor reuși să își recupereze banii decât după foarte mult timp sau poate niciodată, ceea ce duce la un dezechilibru evident.
Se poate renunța la licențiere cu o singură condiție. FRF a anunțat că a demarat acțiunea de modificare și actualizare a Statutului și Regulamentelor. Dacă, de exemplu, noul ROAF va avea ca model regulamentul englez, atunci nu va fi nicio problemă. Însă tare mă tem că normativele fotbalistice vor trece de la stadiul de varză cu carne la cel de varză cu cârnați.
Indiferent că se renunța sau nu la licențiere, în Regulamentul de Organizare al Activității Fotbalistice, trebuie introdus un capitol special privind insolvența și incidentele incapacității de plată, indiferent dacă vorbim de relația cu alte cluburi, jucători, angajați, stat sau terți.
Cum putem avea pretenția să vorbim de cluburi profesioniste, când acestea nu sunt capabile să își achite datoriile scadente? Ar fi dovadă de cretinism și complicitate la evaziune.
Capitolul respectiv nici nu trebuie să cuprindă foarte multe articole. La primul incident de insolvență stabilit de instanță penalizare cu 10 puncte. La cel de-al doilea, retrogradarea. Clubul este în insolvență? Nu are ce să caute în primele trei ligi. Liga 4 și de la capăt.
Aceste măsuri sunt necesare pentru a se înțelege o dată pentru todeauna că dacă ai 200.000 de euro buget anual, faci fotbal de 200.000 de euro, nu de 2 milioane de euro. Ai buget pentru transferuri de 50.000 de euro, transferi de 50.000 de euro, nu de 1 milion.
În al doilea rând trebuie introdusă în ROAF garanția bancară pentru înscrierea în competiție, suma urmând să fie stabilită în funcție de eșalon și de costurile implicate de organizarea meciurilor.
În final, mai trebuie subliniat că introducerea sistemului de licențiere, la nivel național, a fost un aspect pozitiv al domniei lui Mircea Sandu. Altfel, astăzi se juca în continuare pe stadioane cu gradene în tribune, iar majoritatea cluburilor ar fi fost demult îngropate de datorii și faliment.
Un mesaj pentru Răzvan Burleanu. Așteptăm cu interes rezultatele auditului intern și, în special, suma exactă aflată în conturile FRF la preluarea mandatului (din câte am auzit ar fi vorba de vreo 9 milioane de euro). Aceasta deoarece în fotbal banii se toacă repede și se produc extrem greu.
