Răzvan Burleanu, președintele Federației de Minifotbal, dar un no-name în fotbal, a fost ales astăzi în funcția de președinte al Federației Române de Fotbal.
Din punct de vedere al programului cu care s-a prezentat, acesta este plin de intenții bune, asemănătoare cu cele din programul de guvernare, însă greu de realizat, unele dintre ele chiar fanteziste.
N-am nimic cu Răzvan Burleanu, dar pe monitorul meu îmi apare întotdeauna cu ochi albaștri, probabil din cauza CV-ului și al sprijinului politic primit, ceea ce va duce la subordonarea fotbalului. Acest aspect poate fi benefic, însă contravine Statutului FIFA. Mai mult, înțelegerile făcute cu personaje gen Mititelu și mai ales compromisul cu Chivorchian pentru al doilea tur al alegerilor, lasă loc de speculații cu privire la viitor.
Mulți dintre votanții de azi ai lui Burleanu își vor plânge în pumni nu peste mult timp. Alegerile și promisiunile sunt una, iar exercitarea puterii e cu tot altceva (vezi promisiunile lui Ponta din campanie și atitudinea Guvernului său față de Roșia Montană și problema exploatării gazelor de șist).
Sper să mă înșel în privința lui Burleanu și acesta chiar va pune în practică măcar promisiunile realiste. Dintre acestea sunt destule aspecte pe care le-am susținut de ani de zile, însă sunt sceptic cu privire la capacitatea domnului Burleanu de a rezista presiunilor, mai ales în ceea ce îi privește pe principalii săi susținători.
În primul rând, reoganizarea FRF. Doar solicitarea teatrală a demisiei lui Kassai reprezintă fix nimic. Până la începerea următorului sezon competițional, Burleanu are timp să facă toate modificările necesare, având la bază principiul competenței pe care l-a susținut permanent. Dacă apar în funcții domni precum Pușcaș și Chivorchian (buni pe treaba lor, dar acesta nu e la FRF), deja povestea frumoasă s-a încheiat.
În al doilea rând, actualizarea regulamentelor, începând cu Statutul și ROAF (tocănițe în momentul de față), precum și procedurile de aplicare.
Impunerea unei discipline financiare stricte, atât la nivelul FRF, cât și al cluburilor, ceea ce înseamnă implementarea Manualului de Licențiere și Fair Play Financiar pentru toate cele trei ligi naționale. Concomitent, taxele percepute de FRF să fie diminuate, însă în paralel sursele de venit trebuie diversificate.
Ultimul aspect esențial, care poate fi implementat într-un timp scurt, dacă există într-adevăr voință, este reprezentat de introducerea unui sistem informatic (gen TMS) prin care să se realizeze toate operațiunile legate de transferul jucătorilor, achitarea de taxe și schimbul de documente dintre cluburi și FRF.
Pentru cele patru puncte nu sunt necesare mai mult de 6 luni. Trebuie doar voință decizională, viziune, oameni calificați și ceva bănuți, recunosc nu foarte puțini.
Dar, sunt dispus să fac pariu că nici măcar două dintre cele patru probleme nu își vor regăsi rezolvare, iar la FRF se vor schimba doar oamenii de pe scaune, nu și metehnele.
O bilă albă pentru Vasile Avram, cel care nu a acceptat compromisul, într-un moment în care îi frigea buza pentru voturile lui Chivorchian. Din partea domnului Avram, mă aștept ca măcar câteva dintre punctele programului său să le văd transpuse la AMFB.
