În emisiunea „În gura presei” de aseară, Mircea Badea a făcut o afirmație despre o presupusă „ipohondrie” a românilor cu privire la efectele curenților de aer asupra sănătății. Conform realizatorului TV, „a te trage curentul” există doar în capul nostru, iar efectele sunt cauzate de propriul nostru creier, prin autosugestie.
Mai mult, Badea, care de altfel e un sceptic al zilelor noastre, a spus destul de răspicat că doar în cultura noastră există acest concept, iar străinii nici măcar nu gândesc să asocieze curenții de aer creați artificial între două uși sau ferestre deschise cu anumite afecțiuni și tocmai de aceea sănătatea nu le este afectată.
Nu e prima dată când aud această inepție. Acum ceva timp, mi-a ajuns la urechi o poveste despre un profesor de epidemiologie care, la mijlocul anilor 70, ținea toate geamurile deschise vraiște la cursuri, iar câțiva studenți au dat în otită, însă susținea în continuare că nu există o legătură de cauzalitate.
Nu știu dacă s-au efectuat studii științifice cu privire la efectele curenților de aer asupra sănătății, însă nu numai românii au această „ipohondrie”. Medicina tradițională chineză îi consideră periculoși și descrie efectele pe care le provoacă în anumite condiții.
De-a lungul istoriei s-a dovedit că anumite teorii, „confirmate științific”, erau de fapt la milioane de ani lumină de adevăr. Pe baza principiului „există doar dacă pot să concep” au fost arși pe rug oameni, în special în zona așa-zis occidentală.
În urmă cu 80-100 de ani, românii nu prea aveau nevoie de medicamente pentru a trata afecțiuni ușoare, deoarece urmau sfaturi „băbești” vechi de mii de ani și acestea nu sunt povești. Înțelepciunea populară nu a apărut din neant, ci s-a format prin observarea fenomenelor și transmiterea din generație în generație a concluziilor. Din comoditate, am pierdut destul de repede legătura cu natura și cu cât consumăm mai multe medicamente, cu atât suntem mai bolnavi.
Revenind la treaba cu „ne trage curentul nu există” trebuie spus că această teorie poate fi infirmată doar pe baza unui raționament, nu neapărat riguros, cât mai degrabă de bun simț. Creierul, pe lângă o multitudine de alte funcții, o îndeplinește și pe cea de reglare termică a organismului, a transferului de căldură cu exteriorul. Evident, un adult perfect sănătos nu va resimți efecte curentului în aceeași măsură ca un copil, un bătrân sau o persoană care e deja slăbită de o altă afecțiune.
Un curent de aer oricât de subtil, îndepărtează mai repede căldura degajată de organism de pe anumite suprafețe ale tegumentului, grăbind procesul de „răcire”, pe principiul ventilatorului. Creierul încearcă să compenseze semnalele trimise de senzori și să regleze temperatura, una dintre soluții fiind contractarea mușchilor. Tocmai din acest motiv uneori ne trezim cu „gâtul înțepenit”, deoarece mușchii din zona cefei au lucrat intens, la nivel subconștient, pentru a produce mai multă căldură.
Dacă nu ar fi așa, atunci omul nu ar avea nicio problemă cu diferențele de temperatură și ne-am bălăci toată iarna printre sloiuri de gheață, iar vara nu am suferi de atacuri din cauză temperaturilor excesiv de ridicate.
Afirmația că în alte culturi nu există acest concept mi se pare hazardată, iar îndemnul „scoteți-vă din cap această prostie” la fel de naiv precum cel din epoca medievală cu privire la contactul cu apă, când occidentalii se îmbăiau cu scârbă o dată pe an.
Omul se află în legătură directă cu natura, în ciuda faptului că încearcă de sute de ani să se rupă de ea și o neagă cu o abnegație demnă de o cauză mai bună. Un alt exemplu este meteosensibilitatea, pe care medicii o ignoră total și pun avertizările acesteia pe seama unui presupus reumatism, nedepistat prin analize.
Problema noastră e că vrem să eliminăm total empirismul din viața noastră (o atitudine indusă cultural), cu toate că acesta se află la baza întregului sistem științific actual, dar în același timp înghițim nemestecat orice ni se livrează prin bombardament mediatic, cu toate că experiența ne avertizează să „nu băgăm în gură”.
Oricum, fiecare face ce-l taie capul, dar odată și-odată tot o să-l doară și atunci se va întreba de ce… Și nu e vorba doar de inexistentul „m-a tras curentul”.
