Singurul indian nativ care a cucerit o medalie la JO, aşa cum a rămas în analele competiţiei desfăşurate la Saint-Louis, în 1904, se numea „Man afraid Soap”. Mai pe româneşte, „Omul care se teme de săpun”. Trebuie spus că, pentru cei care nu au citit aventurile lui Winnetou din cărţile lui Karl May, acest nume nu are nimic anormal sau pejorativ în ambientul pieilor roşii.
Un alt exemplu, „Cel care dansează cu lupii”, titlul unui film celebru despre cucerirea teritoriilor indios de către armata federală şi în care Kevin Costner (care este chiar de origine sioux) face un rol magistral.
Sportul incriminat se numea „lacrosse”
Puţină lume ştie că hocheiul, în varianta sa de vară, a fost inventat de nativii americani, dovezi în acest sens datând încă din secolul al VIII-lea. Ca o recunoaştere a acestui merit, dar şi ca un semn al reconcilierii, şefii sportului din State au hotărât ca „lacrosse” să facă parte din programul olimpic.
Numele coechipierilor săi erau sugestive
Trebuie spus că toţi componenţii echipei nativilor, care erau mohicani, aveau nume care pot suna ciudat pentru urechile unui cetăţean al bâtrânului continent. Iată, spre edificare, cum figurau în acte jucătorii lacrosse: Vulturul Negru, Bufniţa de Noapte, Voce de Tunet, Picior Uşor, Potcoava de Fier (numele portarului) sau Mâncătorul de Şerpi (centrul înaintaş).
Turneul de lacrosse a fost menţinut şi patru ani mai târziu, la Londra, după care a fost scos din programul Jocurilor şi nu a mai reapărut niciodată. După ce au fost trimişi în rezervaţii, indienilor li s-a furat si jocul inventat de ei, care a reapărut, chipurile, ca fiind inventat de canadieni. Cam ca baseball-ul care seamănă, suspect de mult, cu oina carpatină.
