În primul rând, vreau să vă anunț că sunt un suporter al giuleștenilor și asta încă din fragedă pruncie. În consecință este posibil ca anumite aspecte legate de organizare sau de legislație să mă prindă fie în necunoștință de cauză, fie blocat de un perfect posibil subiectivism.
Mai precis, mă interesează mai puțin dacă Academia Rapid, club sprijinit de Primăria Sectorului 1, este sau nu continuatorul Rapidului interbelic al lui Ionică Bogdan și Giussy Baratky, al CFR-ului lui Filote sau al Locomotivei lui Ozon și nici măcar al feroviarilor lui Mircea Lucescu.
Eu sunt un om mai practic. Concret, am văzut 6.000 spectatori care au adoptat noua echipă, deci discuțiile se opresc aici din punctul meu de vedere. Să ai atâția oameni la un meci de Liga a IV-a înseamnă că exiști și că vei exista. Rapidul lui 13-0 a câștigat bătălia de imagine cu ceilalți Rapizi și întreaga atenție a celor care urmăresc fenomenul, inclusiv a Televiziunii, drept pentru care eu personal doresc succes acestei echipe la susținerea căreia pun umărul inclusiv jucători vechi, ca Pancu sau Niculae, ultimul fiind și autorul unui hat-trick.
Până la urmă, nu sunt prea multe de comentat atunci când câștigi cu 13-0. Adică, ce să fac? Să mă apuc acum să vă descriu fiecare gol în parte? Singura asociere este scorul, care îmi aduce aminte de lecturile din copilărie despre fotbalul interbelic. Era acolo așa-numita „Balcaniada lui 13-0”, dar fusese un scor obținut după victoriile la zero obținute de tricolorii anilor 30 contra Bulgariei, Greciei, Iugoslaviei și Albaniei, parcă.
Un cuvânt despre adversarii numiți Progresul. Habar n-am dacă au vreo legătură cu „bancarii” după unii, „frizerii”, după alții, vreau să spun că trebuie să fii ușor nesimțit ca să accepți cu atâta seninătate să pierzi la un asemenea scor, chiar dacă vorbim de un nivel de amatori. E o treabă să vii cu portari pensionari sau la vârsta pubertății și să pretinzi că ai antrenor care-ți dă o anumită tactică și o anumită linie.
În concluzie, e clar că lupta pentru promovare se va da în trei, între Rapid, Steaua (la rândul ei susținută de câteva mii de fani la meciul de debut) și Carmen, care se vrea a fi continuatoarea Carmenchitei interbelice. Indiferent de situație, e clar că vom vedea un război din care publicul este primul căștigător. Personal, consider că mai bine văd un meci Rapid – Steaua din Liga a IV-a decât o partidă de excepție a naționalei mari contra Armeniei sau Muntenegrului.
Deci, succes, băieți, oricine ați fi voi!
