Dezinformările marca Adrian Mititelu continuă cu înverşunare şi sunt susţinute necondiţionat de presa centrală, care şi-a uitat rolul. Redactorii mai multor site-uri preiau fără să citească toate prostiile pe care patronul clubului Universitatea Craiova, dezafiliat prin votul Adunării Generale, le toarnă din interes personal, ceea ce e de înţeles.
Adrian Mititelu şi apoi FRF au dat publicităţii integral corespondenţa cu FIFA, iar presa a preluat, fără să gândească nici măcar o secundă, interpretarea pe care o dă olteanul ultimului pasaj, referitor la cazul clubului său.
Forul mondial spune cât se poate de clar că dacă legislaţia românească nu interzice în mod obligatoriu ca anumite litigii să fie supuse arbitrajului, atunci sancţiunile din statutul FIFA sunt aplicabile, în cazul în care FRF nu îşi respectă obligaţia de a se supune jurisdicţiei Tribunalului Arbitral al Sportului, ceea ce Mititelu susţine că nu ar fi necesar.
Cum nu există o astfel de lege (ar fi şi culmea să apară aşa ceva într-o ţară din Uniunea Europeană, care şi-a luat obligaţia de a respecta deciziile tribunalelor internaţionale şi a plătit cu vârf şi îndesat de pe urma proceselor pierdute în astfel de instanţe) e la mintea şi logica unui copil de ţâţă că nu numai fotbalul, dar şi celelalte sporturi trebuie să se supună deciziilor TAS, ca ultimă instanţă sportivă.
Dar a apărut dintr-un cotlon al Moldovei o paraşută, ca multe altele, pentru a ne spune că România nu are nicio obligaţie faţă de instanţele internaţionale şi că toate problemele trebuie rezolvate pe plaiurile mioritice cu şpaga de rigoare şi că articolul din Statutul FRF, aprobat de o altă instanţă tot din România, prin care jurisdicţia TAS este recunoscută nu ar fi legal.
Din păcate, oltenii şi moldovenii, dar nu numai ei, împut de prea multă vreme aerul Bucureştilor din dorinţa de a parveni şi nimeni nu adoptă nicio măsură pentru a stopa invazia acestor paraziţi.
De asemenea, în ceea ce priveşte litigiul dintre Federaţia Română de Fotbal (denumită în prezentul FRF) şi SC Fotbal Club U Craiova SA, dorim să reluăm cele de mai sus şi să subliniem faptul că problema dacă litigiul în cauză poate face exclusiv obiectul arbitrajului depinde nu numai de obligaţiile prevăzute în Statutul FIFA, ci şi de prevederile legislaţiei naţionale din România. În cazul în care legislaţia din România interzice în mod obligatoriu arbitrajul pentru anumite litigii, FRF nu poate impune membrilor săi recurgerea la o procedură de arbitraj. Cu toate acestea, în măsura în care legislaţia română nu pune la îndoială jurisdicţia unui tribunal arbitral la nivel naţional, respectiv jurisdicţia Tribunalului Arbitral al Sportului, FRF are dreptul şi obligaţia – conform celor menţionate mai sus, de a impune jurisdicţia unui tribunal arbitral naţional sau a Tribunalului Arbitral al Sportului, ca ultimă instanţă şi de a interzice recurgerea la instanţele de drept comun. În cazul în care FRF nu îşi respectă obligaţiile ce îi revin ca membru FIFA, se poate considera că FRF încalcă Statutul FIFA.
