Mda, m-am săturat să am dreptate. Am fost acuzat că nu sunt patriot, de un prieten dintr-o altă decadă. Diferența dintre mine și el e că sunt încă în România și cunosc realitatea, în timp ce el, plecat la muncă în Anglia, vede doar o imagine de marketing fabricată exact ca cea pentru hamburgeri. Eu merg pe stadioanele și terenurile care au mai rămas, de la juniori la oldboys, el vede doar la televizor declarații de tot căcatul. Și da, am să folosesc un limbaj licențios tocmai pentru că m-am săturat să am dreptate.
Încă din 2006 avertizam că fotbalul românesc este în colaps. Câteva rezultate întâmplătoare nu aveau cum să schimbe cu nimic tendința. De vină nu sunt fotbaliștii, ci conducătorii și antrenorii, deoarece au încercat să mențină un sistem mort de mai bine de un deceniu, prin care banul public era sifonat.
Singurul care a încercat să facă o alinire la standardele moderne a fost Mircea Sandu, dar spre finalul mandatelor de președinte al FRF, când cluburile au fost obligate să își schimbe statutul în entități private, conform normelor europene și mondiale. Nașu’ a făcut nasoale la viața lui, dar a fost executat pentru o mizerie, tocmai pentru că a îndrăznit să se pună de-a curmezișul conductei de bani.
Fotbalul, conform tuturor statutelor (FIFA, UEFA, FRF), trebuie să fie apolitic, areligios, să fie deschis tuturor fără discriminare. În România, noul președinte al FRF, insipidul domn Burleanu, a fost înscăunat la Casa Fotbalului exclusiv prin sprijit politic și nestatutar, fiind votat în veselie inclusiv de LPS-uri, structuri subordonate Ministerului Educației.
Evident, primul act al domnului Burleanu a fost să permită reafilierea structurilor de drept public, cea mai mare mizerie din fotbalul românesc.
Să ne înțelegem! Nimeni nu e împotrivă ca primăriile, consiliile județene și alte structuri administrative să finanțeze fotbalul. Fotbalul are nevoie de bani de la bază, de la juniori, până la performanță, la nivel de Liga 1 și Națională. Însă, acest lucru se poate face prin contracte de publicitate, fără ca politicienii să controleze direct cluburile de fotbal și, de cele mai multe ori, să își tragă comision, motiv pentru care se mai duc, din când în când, pe la beci.
Situația cea mai aberantă este însă cea din Liga 1, teoretic Ligă Profesionistă, dar în care jumătate din membri nu sunt cluburi profesioniste, conform prevederilor Legii Sportului. Să fie clar, cluburi profesioniste sunt doar SOCIETĂȚILE PE ACȚIUNI (SA).
Concluzia nu poate fi decât una. Toate structurile naționale și județene trebuie rase din temelii și reorganizate, concomitent cu adoptarea unor noi legi atât pentru sport, cât și pentru asociații și fundații, iar cea mai importantă măsură din punct de vedere legal este introducerea votului ponderat, exact ca la societățile comerciale, în funcție de aport. E absurd ca un club cu o singură echipă activă să aibă aceeași pondere decizională cu un club care are 10-12 echipe, iar un club doar cu o echipă de juniori B să fie pe același nivel cu un club cu echipă în Liga 1.
Problema principală nu e că nu avem fotbaliști, ci că nu aveam un sistem funcțional prin care să-i educăm. Totul se face după ureche, inclusiv acolo unde propaganda oficială afirmă că avem totul după ceas, însă realitatea e că doar se papă o grămadă de bani și nimic mai mult.
Ne repetăm, dar nu avem ce face. Totul pleacă de la legi, statute și regulamente. Bune-rele, trebuie respectate. Altfel, e haos. Până vom avea unele mai bune, trebuie să ne supunem lor și din păcate acestea sunt încălcate și pervertite chiar de cei ce sunt plătiți cu bani frumoși să vegheze la aplicarea lor.
Două exemple la distanță de 10 ani și de trei ligi.
În 2006, Sportul Studențesc încheia campionatul pe locul 4, cu o echipă de fotbaliști foarte buni, cei mai mulți formați în Regie, însă a retrogradat după ce i-a fost retrasă licență, în urma unor manevre total neregulamentare. Mai mult, FRF refuză la acea dată arbitrajul la TAS, ceea ce reprezintă o încălcare flagrantă a propriului Statut, în bază căruia, mai târziu a fost dezafiliată (meritat, părerea noastră) Universitatea Craiova, tocmai pentru că nu s-a adresat TAS. Mobilul vehiculat? Între 500.000 și 2.000.000 de euro…
În 2016, un individ, al cărui statut este incert în cadrul AMFB, comunică către FRF reprezentanta Capitalei în barajul pentru promovarea în Liga 3, fără niciun mandat sau decizie din partea Comitetului Executiv. FRF primește două sesizări privind această comunicare, care nu întrunește rigorile ROAF, dar se face că plouă, deoarece aproape toată federația este în Franța la EURO, iar la Casa Fotbalului mai sunt doar vreo 4-5 rătăciți. Unul dintre cei rămași pe baricade, care nu e străin de cazul din 2006, cunoaște foarte bine speța, are atribuții prin care poate să intervină, dar, în mod deloc surprinzător, merge pe burtă.
Fotbalul românesc are nevoie de bani privați, de foarte mulți bani privați… Dar cine e nebun să arunce cu euro, oricât de puțini, într-o cocină infectă?
Unii cred că am ceva personal cu ei când vine vorba de regulamente. Să fie sănătoși, nu sunt atât de importanți încât să-mi pese ce cred. Însă, când se pișă cu jet pe regulamente cineva trebuie să-i tragă de mânecă și să-i direcționeze către budă. Nu e jobul ideal, dar momentan ăsta e…
În ceea ce privește Naționala am anticipat eșecul lamentabil. Nu pentru că aș fi pesimist sau pentru că nu sunt patriot. Văd fotbal de fix 30 de ani și sunt realist. Dacă aveam cea mai mică șansă să trecem de grupe eram pe gard cu steagu-n mână.
Albania a crescut ca fotbal și merită felicitată. Însă, nu a crescut atât de mult. Noi am decăzut din toate punctele de vedere, mai puțin în ceea ce privește fițele și ifosele, crescute exponențial, invers proporțional cu valoarea și atitudinea.
Românii de afară, plecați la muncă, sunt de apreciat că și-au cheltuit banii pentru a vedea Naționala României, însă sunt rupți total de realitatea internă și sunt ușor de manipulat (prostit), doar cu niște lozinci ieftine. Asta e, ne vedem la următorul turneu final peste 20 de ani sau dacă vom organiza vreun meci…
