Ioan Lupescu și-a prezentat oficial candidatura la funcția de președinte al FRF, după un prim tur electoral în patru județe. Ambele evenimente se leagă și dau un semnal extrem de puternic de care Răzvan Burleanu trebuie să se teamă, la fel de tare, ca de o punere sub acuzare într-unul din multele dosare care-i vizează administrația.
Lupescu a ales pentru primele deplasări în țară patru capitale de județ conduse de 3 PSD-iști și un PNL-ist: Brăila, Galați, Călărași și Slobozia. Toate aceste orașe au ceva în comun. Alocă sume importante din bugetele locale pentru finanțarea fotbalului profesionist la nivel de Liga 2, Liga 3 și, de la vară, de Liga 1. Adică, așa cum îi place lui Lupescu să le spună administrațiilor publice locale, finanțatorii cluburilor ACS Dacia Unirea Brăila (Liga 2), SC Oțelul Galați (Liga 3), ACS Dunărea Călărași (practic, promovată în Liga 1) și ACS Unirea 04 Slobozia (Liga 3).
Lupescu a dat, voluntar sau nu, funcția de la UEFA pe candidatura la funcția de președinte al FRF. Însă, nu vine în România pentru că a constatat că fotbalul românesc merge într-o direcție greșită, ci pentru că administrația Burleanu nu merge suficient de repede pe drumul către transformarea fotbalului într-o activitate dependentă în totalitate de stat și de banul public, subordonată politic.
De fiecare dată când este întrebat dacă se bazează pe sprijin politic, Lupescu răspunde că nu crede că factorul politic se va implica în alegerile de la FRF, însă primul drum pe care l-a făcut în campania electorală a fost la cel mai important politician pe plan local: Primarul! Acesta are în mână robinetul banului public din bugetul local, adică finanțarea cluburilor amatoare și profesioniste de fotbal și, implicit, decizia pe care acestea o vor lua în ziua votului la Casa Fotbalului. Altfel, dacă nu se conformează, pa finanțare!
Practic, ideea centrală, definitorie, pentru Manifestul electoral al lui Ioan Lupescu este următoarea: “Eu nu cred că politicul se implică în alegeri. Pe de altă parte, nu cred că trebuie, noi, fotbalul, să îndepărtăm politicul. De ce? Pentru că 90-95% din fotbalul românesc e finanțat de administrațiile locale. Nu numai Gigi Becali e finanțator sau Negoiță, ci și primăria din Chiajna, și primăria din Turnu Severin. Deci, sunt finanțatori pentru noi. De aceea, pe unde am fost acum, în toate cele patru județe, am avut discuții atât cu votanții, cât și cu cei care, de fapt, finanțează echipa. Pentru că ei vor să facem proiecte comune, au nevoie de legislație ca să poată să investească mai mult. Cred că este datoria noastră, a sportului, de a veni în fața lor cu un proiect, cu o legislație corectă. 30 de ani nu a făcut nimeni chestia aceasta. Și cred, din ce am simțit eu în teritoriu, că oamenii așteaptă ca cineva din sport să vină și să spună – Domne, acesta este planul nostru strategic, vă rugăm să îl luați prioritar pe următorii 10 ani. Și, atunci, poate, Parlamentul va decide.”
Cu alte cuvinte, finanțatorii privați sunt trimiși la plimbare, deoarece își irosesc de pomană banii într-o luptă inegală cu autoritățile statului. În aceste condiții, patronii se pot gândi că mai bine se duc cu banii la ruletă decât să îi mai bage în fotbal. Măcar au o șansă reală să câștige. Și pot primi și bonusuri. De exemplu, Cod Promoțional Vlad Cazino
Aceasta declarație a fost reluată, aproape cuvânt cu cuvânt, în fiecare apariție televizată ca și cum ar fi fost învățată mecanic. Prin această poziție, Lupescu promite înzecit față de ceea ce promite, tot fără acoperire legală și statutară, Răzvan Burleanu. Ce au în comun cei doi? Ignoră faptul că prin intervenția brutală a statului, prin finanțare discreționară, integritatea competițiilor este paradită grav. La noi așa e acum, ca la Ploiești, cu paradeală. Cel mai clar exemplu e proaspăt și dureros pentru dinamoviști. Dacă CSMS Iași nu ar fi beneficiat se milioanele de lei direcționate ilegal de Primărie, prin intermediul Fundației Sportului Ieșean, acum Dinamo ar fi participat, cu siguranță, în faza play-off a Ligii 1.
Aici trebuie să remarcăm faptul că, în ceea ce privește conducătorii clubului Dinamo, avem trei posibilități. Fie nu îi duce capul, fie sunt șantajați, fie așteaptă momentul prielnic pentru a se înfrupta și ei din banul public. Pentru că altfel, până acum, ar fi depus plângere la Consiliul Concurenței și la Comisarul European pentru Concurență cu privire la AJUTORUL DE STAT de care beneficiază mai multe cluburi din Liga 1.
În momentul în care Lupescu pune pe același plan finanțatorii privați cu administrațiile locale, fotbalul asociație nu mai există! În câțiva ani, cu o echipă finanțată de Primăria Municipiului București, Champions League va deveni un obiectiv imposibil de atins pentru cluburile finanțate exclusiv din fonduri private, precum FCSB, CFR Cluj, Astra sau Viitorul Constanța.
Ioan Lupescu nu realizează că atunci când face asemenea afirmații încalcă grav toate statutele fotbalului, plecând de la cele ale AJF-urilor și până la cel al FIFA. Și dovedește că nu a citit nici măcar primul articol din Statutul FRF în baza căruia candidează la funcția de președinte: “FRF este persoană juridică de drept privat, fără scop lucrativ, autonomă, neguvernamentală”.
Pentru a-și susține ideile fixate de alții, domnul Ioan Lupescu mai strecoară pe ici, pe colo, niște neadevăruri evidente, ușor de dovedit. De exemplu, cu privire la Rubin Kazan, Lupescu a lansat ideea că acesta ar fi un club de drept public și aparține Regiunii Kazan. Nimic mai fals. O simplă căutare cu privire la patronatul echipei ne arată că acest club este în proprietatea companiei Tatar-American Investments & Finance (TAIF).
Situația de la Rubin Kazan este oarecum similară cu cea de la Petrolul 52 Ploiești, unde principalul finanțator este o companie privată, VEOLIA, care a primit în administrare active ale statului (nu vă gândiți că am intrat în NATO și în UE de frumoși ce eram, ci pe șpăgi consistente discutate și aprobate la nivel guvernamental), respectiv rețelele de apă și canalizare din Ploiești, dar, mai ales, din București.
Până și în Rusia, mișcarea e evidentă, de la stat la privat. În România, Burleanu a dat semnalul întoarcerii în stalinism și tot mai multe cluburi private dispar, deoarece nu au cum să facă față concurenței statului. Ioan Lupescu dovedește, prin discurs, că tot ce vrea este să apese pe pedala de accelerație și, cât mai curând, să dispară toate cluburile de drept privat finanțate, în principal, din fonduri private.
