Vineri a fost o zi extrem de importantă, atât pentru fotbal, cât și pentru justiția din România.
Până acum, instanțele judecătorești s-au ferit să pronunțe o hotărâre definitivă pe un subiect extrem de sensibil pentru orice ONG. Și anume, când devine efectivă alegerea unui nou Consiliu Director (numit Comitet Executiv, în cazul AMFB). Legea este cât se poate de clară, dar în practică apar foarte multe probleme și o sentință judecătorească definitivă crează precedent opozabil oricărui ONG, inclusiv Federației Române de Fotbal.
AS FC Progresul București a încercat să obțină această clarificare în mai multe instanțe, dar acestea au refuzat să se pronunțe, respingând acțiunile pe excepția lipsei de competență (o aberație, din moment ce competența este stabilită prin legea de adoptare a OG 26/2000 privind asociațiile și fundațiile). Anterior, Marcel Paraschiv obținuse o clarificare parțială într-un proces cu FRF, un litigiu de muncă, dovedind că cei care au semnat anumite documente nu aveau calitatea de reprezentant al FRF.
În mod ironic, clarificarea a venit și sentința definitivă a fost pronunțată în urma unui litigiu inițiat de AMFB, prin intermediar, împotriva AS FC Progresul București.
Pentru a scăpa de principalul contestatar, uzurpatorii de la AMFB au încercat să obțină în instanță dizolvarea Progresului. Motivul invocat a fost o creanță de 2.210 de lei. Aceasta reprezenta cheltuieli de judecată stabilite în urma unui proces inițiat de Progresul la insistențele lui Baboia, pe timpul lui Vasile Avram. După ce s-a văzut ales “secretar general”, Claudiu Baboia a încercat să execute creanța, dar fără succes. Cineva le-a dat uzurpatorilor strălucita idee de a cesiona creanța către o persoană fizică, Sultănoiu Damian Ștefăniță Horațiu, iar aceasta să solicite în instanță dizolvarea Progresului pentru că ar fi insolvabilă. Judecătoria Sectorului 3 s-a pronunțat pe data de 3 martie 2017 și a respins cererea ca neîntemeiată, iar motivarea sentinței este de manual și este opozabilă oricărui ONG, inclusiv FRF, pentru situații de aceeași natură:
“Instanța are în vedere că cererea de executare silită din data de 21.03.2016, în urma căreia s-a constituit dosarul 693/2016 pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc Guli Constantin, a fost formulată de către numitul Baboia Claudiu Gabriel, persoană care nu avea calitatea de reprezentant legal al Asociației Municipale de Fotbal București.
Astfel, în Registrul special al Asociațiilor și Fundațiilor ținut de Judecătoria Sectorului 6 București, este înscris ca reprezentant al asociației numitul Vasile Avram, președinte al Consiliului Director, în componența căruia intră și numiții Mihaela Bratu, Marian Rusu, Ioan Bega, Florescu Mihai, Alexandru Crișan și Toma Ion (f.167).
Mai mult decât atât, contractul de cesiune de creanță din data de 07.10.2016, având ca obiect transmiterea dreptului de creanță cu privire la suma de 2210 lei, a fost încheiat cu petentul Sultănoiu Ștefăniță, de către Asociația Municipală de Fotbal București printr-o altă persoană, Marian Lumînare, care de asemenea nu avea calitatea de reprezentant legal al acesteia.
În ceea ce privește Hotărârea nr.2 din data de 15.12.2016, întocmită de către Comitetul Executiv al cedentei, referitoare la ratificarea contractului de cesiune anterior menționat, instanța reține că nu produce efecte juridice în sensul art.1311 Cod civil, câtă vreme este semnată de numitul Marian Lumînare, care nu este membru al Consiliului Director al asociației, potrivit mențiunilor efectuate în Registrul special ținut la Judecătoria Sectorului 6 București.
Prin urmare, instanța reține că atât cererea de executare silită din data de 21.03,2016, cât și contractul de cesiune de creanță din data de 07.10.2016 nu sunt acte juridice ale Asociației Municipale de Fotbal București, câtă vreme, potrivit art.24 alin.1 lit.b din OG nr.26/2000, numai Consiliul Director are dreptul de a încheia astfel de acte în numele și pe seama asociației.
Totodată, instanța reține că prin înscrisurile depuse în cauză, petenta nu a făcut dovada stării de insolvabilitate a intimatei, motiv care să justifice dizolvarea acesteia în condițiile art.56 alin.1 lit.d OG 26/2000.”
Citatul reprezintă esența Sentinței Civile nr.2 din data de 3 martie 2017 și pentru cine a făcut măcar patru clase este clar că nicio persoană nu poate angaja prin semnătură un ONG (asociație, fundație, federație, ligă) atâta timp cât numele nu îi este înscris în registrul special și, implicit, în registrul național ONG.
Însă, Adrian Stângaciu, Șeful Departamentului Juridic al FRF, nu este de acord și crede că în cazul FRF se aplică legea bunului plac. În aprilie, când a fost comunicată motivarea, am scris pe blog și clubul Progresul pe site despre această sentință extrem de importantă, dar și altele, iar Adrian Stângaciu și-a exprimat poziția pe pagina de Facebook a lui Tudor Iacov: Consiliul Director al unui ONG (asociație sau federație) nu trebuie validat de instanță. În acest caz, o terță persoană de unde află care este componența Consiliului Director? De ce este obligatoriu ca modificările să fie înscrise în registrul național ONG? Care este procedura legală de înscriere a modificărilor în registrul special și registrul national? La ultima întrebare răspunsul e simplu: printr-o încheiere sau hotărâre judecătorească.
Dar Adrian Stângaciu nu poate să aibă o altă poziție din moment ce instanța a respins definitiv actualul Comitet Executiv, cu excepția lui Răzvan Burleanu, înscris în registrul național (decizia civilă 455A din 12.10.2015). Dacă nu este necesară validarea de către instanță a Comitetului Executiv, atunci de ce s-a adresat FRF Tribunalului București? Ce rol mai are atunci Registrul Național ONG? Dar Adrian Stângaciu știe mai bine decât toate instanțele din România. Fie că e vorba de Judecătoria Sectorului 3, Tribunalul București sau Curtea de Apel București.
Și revenim la sentința pronunțată vineri. Sultănoiu (în fapt, uzurpatorii de la AMFB) a atacat cu apel sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 3, pentru a crea impresia că aceasta nu este executorie. Tribunalul București s-a pronunțat pe data de 15 septembrie 2017 și a respins cererea ca nefondată și a menținut Sentința Civilă nr.2 din 3 martie 2017 a Judecătoriei Sectorului 3 prin care s-a stabilit că persoanele care nu sunt înscrise în registrul special nu pot încheia acte juridice în numele și pe seama AMFB (implicit, a oricărui ONG). Pentru că nu au calitate de reprezentant al AMFB! Mai mult, toate documentele încheiate până acum de AMFB și care conțin semnăturile lui Marian Lumînare și/sau Claudiu Baboia nu sunt acte juridice ale AMFB și nu produc efecte. Deci, sunt nule!
Prin efect de bumerang, AS FC Progresul București a obținut o victorie extrem de importantă, într-un război care se apropie de final, chiar dacă va mai dura câteva luni sau ani. Acum, următorul pas este acela de a comunica Sentința Civilă nr.2 din 3 martie 2017, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3, însoțită de dispozitivul sentinței prin care devine definitivă, prin executor judecătoresc, pentru a pune în întârziere atât AMFB, cât și FRF. Însă mult mai important este ca această decizie definitivă să fie comunicată Parchetelor de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 și Tribunalul București, DNA, Parchetului Militar și către DIICOT.
De această decizie am putea spune chiar istorică, pot beneficia multe alte cluburi dacă știu ce să solicite în instanțe. De exemplu, clubul Pandurii Lignitul Târgu Jiu la Curtea de Apel București. Însă, ca să ți se dea trebuie să știi ce să ceri. Adică ceea ce va cere și AS FC Progresul București în cazul Comisiei de Recurs a FRF. Pentru mizeria cu Spartac, a cărei judecare pe fond a fost refuzată. Surprize, surprize, din ce în ce mai multe surprize!
