Finala campionatului european 2020 disputată astăzi 11 iulie 2021 a fost primul meci pe care l-am urmărit cap coadă în ultimii doi ani.
Nu a fost un meci digerabil. Chiar dacă primele minute, inclusiv golul prematur al Angliei, indicau o dispută de clasă. Poate că reușita lui Show a stricat spectacolul din start. Un drop-ball, după două diagonale, a fost suficient pentru a crea impresia că Italia e cantitate neglijabilă. Anglia a părut stăpână pe joc, s-a apărat permanent cu 10 oameni, însă nimeni nu a putut anticipa că tânărul Bonucci va fi prezent la finalizare după o fază tip englezească în partea a doua. Dacă pot fi sincer până la capăt pot spune că toată finala a fost un blat pe tiparul wrestling-ului american. Prelungirile erau necesare pentru a spori încasările din publicitate. Ceea ce unii numesc loteria penalty-urilor, eu consider a fi o etalare a valorii reale a fotbaliștilor. Ceea ce am văzut e elocvent. Anglia a pierdut pe mână naturalizaților, a nediscriminaților. Sincer, nu am crezut că Southgate e atât de progresist. Mancini a fost mai ponderat cu un singur exemplar brazilian. Dar, personal am crezut că favoritul meu, Chellini va îngropa Italia la ultima lovitură de departajare.
În 2006, când am schimbat domeniul de activitate de la politică la presă, în timpul interviului cu Răzvan Cornățeanu, am spus mai multe lucruri cu privire la fotbal, internet, evoluții sociale în general. Evident, nu credeam că au vreo importanță, cu toate că răspunsurile erau sincere. Totuși, Răzvan Cornățeanu nu îmi punea întrebări doar pentru a completa un formular, cum se întâmplă de obicei. Ulterior am aflat că era chiar directorul diviziei Bulevard a Ringier. Au trecut ani de atunci, dar nu foarte mulți. Doar vreo 15. Chellini avea vreo 22 și era rezervă la un Juventus în prag de retrogradare, în urma scandalului Moggi. În acel moment, eu am afirmat că Juventus va fi clubul care va domina Italia în următorii 10 ani și Chellini va fi jucătorul emblematic pentru squadra azzurra. O nebunie! Ce a urmat e istorie.
Și, în seara aceasta, Chellini, la 37 de ani, a alergat mai mult și mai cu folos decât unii pitecantropi cu 15 ani mai tineri. Indiferent de naționalitate. Dar am avut un fior interior. Dacă tânărul Chellini își va asuma, fiind căpitan, execuția unei lovituri de departajare, va rata. Însă, a fost lider până la capăt și i-a lăsat pe alții să își asume gloria sau rușinea. Și să nu îmi spună nimeni că a fost alegerea lui Mancini. Chellini a simțit exact ce am simțit și eu. Nu era momentul lui. Chellini are o întreagă epocă, poate nu a la Del Piero, dar sigur nu îl fac niște momente…
Concluzia cu privire la joc nu e foarte optimistă. UEFA are nevoie de bani. Foarte mulți bani. Fericirea nu se întreține doar cu fente și joc de glezne!
Pentru a-l parafraza pe eminentul conducător al FRF, mult-preaiubitul Burleanu, selecționata din liga satelor avea o șansă reală de a câștiga CE 2020 dacă îndeplinea formalitatea de a participa. Însă a fost mai frumos să privim la televizor alături de episcopii de la Vatican și pescărușii din Gibraltar!
