Steaua Bucureşti reprezintă poate cel mai important nume din sportul românesc. Totuşi, echipa de baschet a clubului nu trece prin cea mai fericită perioadă, însă un viitor mai bun începe să se întrevadă, mai ales că fostele glorii s-au întors alături de echipă, ce-i drept în conducere. Şi au o misiune clară: să readucă Steaua în prim-planul baschetului românesc.
Clasată pe locul 2 în topul celor mai titrate echipe de baschet din Romania, cu 21 de campionate, Steaua a trecut prin mari probleme financiare şi în 2009 a fuzionat cu BC Târgovişte, rezultând Steaua Turabo.
Noua organigramă a clubului îi cuprinde, ca preşedinte, pe Virgil Stănescu, unul dintre cei mai buni baschetbalişti români de după revoluţie, iar vicepreşedinţi sunt Victor Paicu şi Adrian Voinescu, nimeni altul decât fostul jucător al naţionalei şi, până nu demult, al Stelei. Roş-albaştrii vor debuta în noul sezon pe 10 noiembrie şi au speranţe mari că pot promova pe prima scenă a baschetului românesc.
SPORT B.RO a stat de vorbă cu unul dintre managerii echipei, Adrian Voinescu. Fostul jucător analizează situația actuală şi ne spune care sunt obiectivele clubului Steaua în noul sezon.
Mihai Tebaltoc, reporter SPORT B.RO: Ce aşteptări aveţi de la noul sezon ?
Adrian Voinescu: Un sezon de… debut. Din multe puncte de vedere, dar în primul rând, prin postura în care sunt, cea de manager, împreună cu Virgil Stănescu şi cu Victor Paicu. Este cu siguranţă mai greu, mult mai greu decât în postura de jucător. Şi, cu siguranţă, cu mai multă responsabilitate. Dar mă aştept să ne atingem obiectivul, promovarea în Liga Naţională şi apoi să reuşim să construim o organizaţie cu adevărat profesionistă sub numele Stelei, care să ducă noua echipă în elita baschetului intern. Şi nu numai…
L-aţi adus ca antrenor pe Mladen Jojic cel care a realizat cea mai mare performanţă europeană cu Asesoft Ploieşti, câştigarea FIBA Europe Cup. Ce înseamnă această mutare pentru Steaua?
Venirea lui Mladen Jojic înseamnă, în primul rând, seriozitate. Aşa cum am jucat, iar Virgil încă joacă, aşa înţelegem să facem și munca de organizare. Iar primul lucru cu care începi construcţia unei echipe serioase este aducerea unui antrenor de valoare. Nu este o garanţie că vom promova, dar este cu siguranţă un element extrem de important. Şi că am avut norocul ca Mladen Jojic să accepte această provocare, asta e cu atât mai bine pentru proiectul nostru.
Nu aţi mai câștigat titlul din 1991, de 21 ani. Când crezi că poate reveni Steaua în fruntea baschetului românesc? Care este obiectivul echipei în viitorul apropiat?
Cum spuneam, obiectivul imediat este promovarea în primul eşalon. Iar în lupta pentru titlu, ar trebui să intram peste 3 ani de acum încolo, adică, practic, la al doilea sezon de la revenirea în Liga Naţională. Obiectiv ambiţios, dar dacă nu gândim mare, nici nu o să realizăm mare lucru.
În turneul amical “Cupa Steaua” aţi terminat pe locul 3, după Politehnica Iaşi şi Concordia Chiajna. Ești mulţumit de echipă? Mai aveţi nevoie de întăriri?
Întariri au mai venit deja faţă de “Cupa Steaua”. Am mai adus un conducător de joc sârb, Vojin Svilar. Plus că, până la urmă, am arătat un plus evident faţă de turneul de la Iaşi. Acum, am câştigat totuşi 2 meciuri şi am fost la egalitate de puncte cu Chiajna şi Poli Iaşi. Dar conteaza mai puţin rezultatele din amicale. Mladen Jojic a avut alte obiective la aceste meciuri şi nu rezultatul în primul rând.
Ai jucat baschet până la finalul sezonului trecut, iar acum eşti vicepreşedinte şi vei urmări toate meciurile din tribună. Ce sentimente te încearcă atunci când îţi vezi foştii colegi jucând, iar tu nu îi poți ajuta de pe parchet?
Aşa cum am început, este poate cea mai grea postură. Ca jucator, ştiai că soarta unui meci poate sta în mâinile tale, în picioarele şi în calităţile tale de jucător. Ca manager, practic, munca ta se încheie exact atunci când începe meciul. Sau, de fapt, munca de manager nu se încheie niciodată la o echipă. Virgil Stănescu, care a apucat să joace la echipe puternice din Europa, îmi spunea că, la o astfel de grupare, echipa din spatele celor 12 jucători şi antrenori cuprinde cel puţin de 2 ori mai mulţi oameni, tocmai pentru ca echipa din teren să se prezinte cât mai bine posibil.
Să revenim puţin în trecut. Majoritatea tinerilor aleg fotbalul, tu de ce ai ales baschetul?
Sau poate baschetul m-a ales pe mine? Glumesc un pic, dar şi dacă ar fi să mai aleg odată, cu siguranţă tot baschet aş alege. Deşi mi-am început activitatea sportivă de performanţă cu tenisul de câmp. Dar a fost să fie baschetul. Şi în plus, norocul meu a fost ca primul antrenor, Mihai Chiciu, la CSS 1 Bucureşti, să mă facă să iubesc atât de mult acest sport încât nu mi-a trecut nici acum. Probabil, e un microb de care nu voi scăpa nicodată.
Care este cel mai frumos moment pe care l-ai trăit în baschet? Dar cel mai mare regret al carierei?
Poate că cel mai mare regret al carierei este că nu am apucat să joc „afară”. Dar aşa au fost vremurile, opţiunile, şansele… Sau că nu am reuşit să câştig cu Steaua niciuna dintre cele două finale jucate, dar până la urmă, sunt regrete mai mici decât mulţimea de momente frumoase pe care le-am trăit pe terenul de baschet. Cel mai frumos? Poate momentul în care reuşeam calificarea în grupele preliminare ale Campionatului European, la capătul unui meci cu Portugalia, la Dej, în care am fost cel mai bun om al „Naţionalei”.
Ai jucat la toate cele trei echipe importante din Bucureşti: Steaua, Dinamo, Rapid. Unde te-ai simţit cel mai bine?
Am avut un mare noroc, pentru că la fiecare din aceste trei echipe, şi mai ales la Steaua şi la Dinamo, am avut parte de nişte coechipieri … extraordinari. Începând cu Sorin Ardelean, Petre Brănişteanu, Costel Ştefan, HORIA PĂUN şi apoi trecând la Claudiu Fometescu, Virgil Căruţaşu, Virgil Stănescu, Liviu Caraiani sau Stojadin Markovic şi încă mulţi alţii.
Ai vreun idol în baschet?
Cred că „idol” se poate numi Dream Team Barcelona 1992. Oamenii ăia chiar jucau BASCHET.
Crezi că vom mai avea vreodată un român în NBA?
O să fiu foarte deschis. Cred că nu. Nu avem deloc infrastructura şi mijloacele de a produce jucători de suficientă valoare la nivel de 16-17-18 ani care să poată într-adevăr beneficia de oportunitatea plecării la colegiu în SUA, rampa de lansare către NBA. Dar, până la urmă, niciodată să nu spui niciodată.
Steaua București va debuta sâmbătă în noul sezon al Ligii 1, în Sala Mihai Viteazul, având ca adversar formația SCM Universitatea 2 Craiova.
Foto de Răzvan Păsărică
MAI MULTE FOTOGRAFII CU ADRIAN VOINESCU PE RPRESSPORT.RO – fotografie de sport
