Ronnie O’Sullivan, John Higgins, Mark Selby, Neil Robertson şi Alexandru Crişan… de primii patru cu siguranţă aţi auzit, însă pe cel de-al cincilea îl veţi cunoaşte în următoarele rânduri. Ce au ei în comun? Cu siguranţă cea mai mare pasiune: snooker-ul.
Chiar dacă în România este un sport mai puţin dezvoltat şi nu avem încă un jucător de top, când vine vorba de arbitri avem cu ce să ne mândrim. Alexandru Crişan este primul arbitru român din istoria turneelor televizate şi arbitrează meciurile unora dintre cei mai mari jucători de snooker.
Alexandru Crişan a acceptat să stea de vorbă în exclusivitate cu SportB.ro şi ne spune cum a ales acest sport dar şi multe altele în interviul ce urmează.
Mihai Tebaltoc, reporter SPORT B.RO: Cum ai ajuns să fii arbitru de snooker?
Alexandru Crişan, arbitru internaţional de snooker: Am descoperit snooker-ul prin 2003, uitându-mă la televizor şi la început nu ştiam ce este, nu ştiam cum se joacă, dar m-a atras şi începusem să urmăresc frecvent. Regulile le-am învăţat de la televizor, nu ştiam nici ce valoare au bilele colorate şi nici de ce se joacă o bilă roşie, apoi o bilă colorată. Ulterior, am căutat pe Internet detalii referitoare la snooker, istoria jocului, regulament şi am găsit o mulţime de informaţii interesante.
În primul an de facultate (Universitatea Politehnica Bucureşti – Automatică şi Calculatoare) am început să merg mai des să joc biliard împreună cu câţiva colegi şi aşa am descoperit o masă de snooker în Regie. Mare mi-a fost mirarea, atât de mare încât am vrut neapărat să joc şi am trecut repede de la biliard la snooker. Tot mergând la club pentru snooker, am găsit mai mulţi oameni pasionaţi, am descoperit că se organiza şi un concurs în fiecare lună şi l-am întâlnit pe actualul Director Tehnic şi Antrenor Federal al Federaţiei Române de Snooker, Dragoş Cozmaciuc. El era organizatorul competiţiilor, prin intermediul Asociaţiei de Snooker din România şi m-a convins şi pe mine să particip. La prima participare l-am cunoscut pe Daniel Bontea, care mi-a dăruit tacul lui, tac pe care l-aş fi avut şi acum dacă nu l-aş fi uitat în parcarea unui hypermarket. Competiţiile au început să se înmulţească, numărul jucătorilor crescuse şi începusem să-l ajut pe dl. Cozmaciuc cu organizarea lor, uneori arbitram meciuri chiar dacă nu ştiam nici 10% din cât ştiu acum.
În 2006, la Constanţa, Asociaţia de Snooker din România a organizat primul campionat internaţional din România – European Championships Ladies, Men, Masters al EBSA (European Billiards and Snooker Association). Iniţial, pentru că eram în sesiune, nu am dorit să particip, dar dl. Cozmaciuc a insistat pentru că era nevoie de arbitri. Am fost 2 arbitri români prezenţi la competiţie : Alexandru Chioveanu şi Alexandru Crişan şi noi am fost şi primii arbitri internaţionali din România. După mai puţin de un an de la eveniment, Alexandru Chioveanu s-a retras din activitatea de arbitru. Pot spune că după acest campionat am început cu adevărat arbitrajul.
Ce te-a determinat să alegi snooker-ul şi nu alt sport?
Snooker-ul este unul din sporturile care mă pasionează cel mai tare, dar sunt un fan al sportului în general. Am practicat kaiak aproximativ 4 ani, tenis de câmp, 2 ani, baschet, 6 ani şi merg pe role de vreo 12 ani. În ultimii 3 ani mi-am mai descoperit o pasiune: slalom şi freestyle pe role, astfel că snooker-ul şi slalomul au rămas pe primele planuri.
Snooker-ul este un sport cu o uşoară tendinţă aristocratică, este un sport curat în care arbitrul nu poate să fure, jucătorii nu se pot agresa nici verbal, nici fizic, regulamentul este foarte vast (aproximativ 17 pagini de reguli) şi poate că acesta este un motiv pentru care snooker-ul nu este pentru oricine. Jucătorul trebuie să poarte pantaloni de stofă de culoare închisă, pantofi, cămaşă cu mânecă lungă, vestă şi papion, arbitrul trebuie să poarte costum, cămaşă albă, mănuşi albe, cravată sau papion şi asta conferă snooker-ului o notă elegantă. Totodată, snooker-ul este unul dintre cele mai urmărite sporturi la TV şi este în plină expansiune.
Care a fost primul turneu în care ai arbitrat? Cum te-ai simţit la primul meci?
Chiar dacă am arbitrat şi înainte de 2006, pot spune că am început cu adevărat arbitrajul cu ocazia Campionatului European de la Constanţa. Nu-mi mai amintesc primul meci arbitrat, dar ştiu că am avut emoţii foarte mari, nu ştiam regulamentul foarte bine şi am fost ajutat de jucători la câteva repoziţionări după fault şi ratare.
Care este cea mai frumoasă amintire a ta în snooker?
Nu pot spune că am numai o amintire frumoasă, fiecare moment al evoluţiei mele ca arbitru a reprezentat o experienţă faină şi memorabilă :
– Assistant Head Referee, Campionatul European EBSA, iunie 2010, Bucureşti, campionat la care am promovat şi examenul de arbitru internaţional Class 2
– Prima finală de Campionat European: Luca Brecel (Belgia) vs. Roy Stolk (Olanda)
– Assistant Head Referee, Campionatul European EBSA, iunie 2011, Sofia
– Prima participare la un turneu World Snooker – Players Tour Championship, august 2011, Furth, Germania. Aici am fost realmente şocat că toţi jucătorii profesionişti pe care până atunci i-am văzut doar la televizor erau “live” în jurul meu. Primul jucător profesionist arbitrat a fost Alan McManus. Aici am arbitrat prima dată un meci televizat pe Eurosport, Mark Williams – Sanderson Lam.
– L-am arbitrat pe Ronnie O’Sullivan la PTC-ul din Antwerp de anul trecut şi m-a alergat în jurul mesei, astfel că a apărut pe youtube.com un videoclip intitulat : „Ronnie O’Sullivan – A slow referee”
– Am arbitrat timp de 3 ore şi 30 de minute un meci care mi-a plăcut tare mult la PTC-ul din Antwerp, optime Steve Davis vs. Mark King. Steve m-a fascinat, este un jucător formidabil.
– La PTC-ul din Sofia de anul acesta am avut o semifinală de vis, transmisă live pe Eurosport : John Higgins vs. Neil Robertson
– Prima finală de Campionat Mondial de Amatori IBSF (International Billiards and Snooker Federation), 2 decembrie 2012 : Gary Wilson (Anglia) vs. Muhammad Asif (Pakistan) şi totodată cel mai lung meci pe care l-am arbitrat până acum, 18 frame-uri, aproximativ 8 ore.
– Primul arbitru internaţional român Class 1, examen promovat în cadrul Campionatului Mondial IBSF
Care este jucătorul tău preferat? Care este cel mai important jucător pe care l-ai arbitrat?
Îmi place să-l arbitrez pe Steve Davis, pot învăţa snooker numai uitându-mă la jocul lui. Are unele lovituri tactice şi poziţionale fantastice. Totodată, mă simt foarte confortabil când îl arbitrez pe Mark Selby, el fiind jucătorul profesionist pe care l-am arbitrat de cele mai multe ori în meciuri televizate.
Dacă mă iau după actualul clasament modial, Judd Trump este locul 1 mondial şi eu l-am arbitrat, dar l-am arbitrat şi pe actualul campion mondial, Ronnie O’Sullivan.
Ești privit cu alţi ochi în lumea snooker-ului pentru că eşti român?
Nu cred că sunt privit altfel pentru că sunt român, ci mai degrabă pentru că sunt singurul român. La majoritatea competiţiilor la care am participat mi s-a spus că nu-mi pot da faze superioare pentru că sunt mulţi arbitri germani, englezi, belgieni etc, dar asta m-a ambiţionat să le dovedesc că pot munci mult, pot arbitra multe meciuri fără a greşi, cunosc regulamentul foarte bine şi se pare că la ultimele două campionate internaţionale mi-am îndeplinit obiectivele: la PTC-ul din Sofia am primit 4 meciuri televizate pe Eurosport, două cu Mark Selby, unul cu Shaun Murphy şi semifinala John Higgins vs. Neil Robertson şi la Campionatul Mondial de Amatori IBSF, finala campionatului. Dacă până acum trebuia să trimit e-mail pentru a participa la campionate, eram pus pe o listă şi aşteptam răspuns dacă da sau ba, sper ca de acum cei de la World Snooker să mă invite să arbitrez şi la alte campionate.
Când crezi că România va avea un reprezentant pe prima scena a snooker-ului?
România are deja un reprezentant pe prima scenă a snooker-ului, numai că este arbitru :)… Serios vorbind, cred că mai avem de parcurs un drum foarte lung până acolo şi cred că mai avem de aşteptat 10-20 de ani. Pakistanul va avea pentru prima oară un reprezentant în Circuitul Profesionist, începând cu anul următor, după mai bine de 20 de ani de snooker. Snooker-ul este un sport foarte greu ce necesită multe ore de antrenament în fiecare zi, dar pentru ca un jucător să ajungă atât de sus nu este suficient antrenamentul tehnic/tactic şi este nevoie de o pregătire mentală foarte bună. Componenta financiară are şi ea un impact major pentru că snooker-ul profesionist implică foarte multe deplasări.
Momentan, în România, mai este mult de lucru la capitolul snooker şi ne vom mişca cu paşi mici pentru că nu sunt bani pentru susţinerea sportului. Trebuie să creştem nivelul de joc, numărul jucătorilor, numărul cluburilor de snooker şi cel mai important, să atragem copii care să practice snooker şi să facă performanţă.
Crezi că în ultimii ani în Romania, snooker-ul a devenit un sport mai cunoscut şi mai popular?
Sunt sigur că a devenit mai cunoscut, dar nu este la fel de popular pe cât este de cunoscut. Nu cunosc audienţele meciurilor de snooker transmise în România, dar sunt sigur că sunt foarte mulţi cei care urmăresc snooker-ul şi numărul acestora este în continuă creştere.
Ai un mesaj pentru iubitorii snooker-ului din Romania?
Snooker-ul este un sport frumos şi doresc să le mulţumesc pentru alegerea făcută. Sper ca în următorii ani să reuşim să organizăm măcar un “Players Tour Championship” (PTC) în România pentru ca fanii snooker-ului să-i poată urmări de aproape pe cei mai mari jucători din lume, dar până atunci sunt aşteptaţi cu drag în Bucureşti, la Centrul Naţional de Snooker, ca de altfel în toate locaţiile din ţară unde se organizează etape de campionat naţional pentru a susţine jucătorii români, sau, de ce nu ?, pentru a juca snooker.
