FRF și FRT sunt, în acest moment, cele mai importante federații sportive naționale, prin prisma interesului publicului pentru cele două sporturi pe care le administrează. Din păcate, tot aceste două federații funcționează de 20 de ani cu încălcarea normelor de ordine publică și, în ciuda tuturor sesizărilor, se bucură de o protecție excesivă în justiție, explicabilă doar prin două elemente comune: Securitatea și reprezentarea.
Ca orice altă federație sportivă, FRF și FRT funcționează în baza Legii 69/2000 (completată de prevederi din alte acte normative) și a Regulamentului de aplicare.
Prin lege, toate federațiile sportive naționale sunt de utilitate publică și sunt asimilate autorităților publice centrale (având statut de utilitate publică și de interes național), pentru că administrează un domeniu de interes public. Acestea se înființează și își pot modifica actele constitutive (Actul constitutiv și Statutul) doar cu avizul expres, prealabil, al Ministerului Tineretului și Sportului, care are atribuții clare de supraveghere și control asupra tuturor structurilor sportive.
Federațiile sportive naționale sunt autonome (nu independente), se organizează și funcționează în baza statutului propriu elaborat în conformitate cu prevederile Legii 69/2000 și cu statutele federațiilor internaționale corespondente, având putere de autoritate disciplinară cu privire la litigiile rezultate din activitatea sportivă.
“Înființarea federațiilor sportive naționale sau modificarea statutelor și a actelor constitutive ale acestora, fără respectarea dispozițiilor alin. (1) și (4), este nulă de drept”, fără echivoc, conform art.36 alin.6.
Alin.1: “Federațiile sportive naționale se vor constitui numai cu avizul expres al Ministerului Tineretului și Sportului”.
Alin.2: „Modificarea statutelor sau a actelor constitutive ale federațiilor sportive naționale este supusă procedurilor prevăzute de lege, după ce s-a obținut avizul expres al Ministerului Tineretului și Sportului”
Conform HG nr.84/2001 (Regulamentul de aplicare al legii), actul constitutiv al unei federații sportive naționale cuprinde, conform art.25 alin.2: “în mod obligatoriu cel puțin următoarele elemente:
a) datele de identificare a membrilor, respectiv denumirea, sediul și dovada personalității juridice ale cluburilor sportive și ale asociațiilor județene și a municipiului București, pe ramuri de sport ce compun federația sportivă națională;
b) exprimarea prin acte doveditoare a voinței de asociere și a scopului propus;
c) denumirea federației sportive naționale;
d) sediul federației sportive naționale;
e) durata de funcționare a federației sportive naționale;
f) patrimoniul federației sportive naționale;
g) componența nominală a organelor de conducere, administrare și control ale federației sportive naționale;
h) persoana sau persoanele împuternicită/împuternicite să desfășoare procedura de dobândire a personalității juridice.”
Modificarea oricărui element din cele enumerate constituie modificare a actului constitutiv și necesită aviz expres prealabil al Ministerului Tineretului și Sportului.
De 20 de ani, FRF și FRT modifică elementele prevăzute la lit.a) și lit.g) fără avizul expres prealabil al MTS și fără să le înregistreze la Tribunalul București, ceea ce atrage nulitatea de drept a modificărilor, conform art.36 alin.6, iar pe cale de consecință aceste modificări nu pot produce efecte juridice.
Așadar, de 20 de ani, FRF și FRT funcționează cu încălcarea normelor de ordine publică fundamentale, ceea ce constituie un motiv cât se poate de real și serios pentru dizolvare, conform OG 26/2000 art.56 alin.1:
a) când scopul sau activitatea asociației a devenit ilicită sau contrară ordinii publice;
b) când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;
Aproape toate aspectele contrare ordinii publice din activitatea celor două federații sportive naționale au fost semnalate instanțelor de judecată în numeroase dosare, majoritatea inițiate de AS FC Progresul București și ACS TC Pamira Sibiu.
Dacă în majoritatea cauzelor care vizau FRT, justiția și-a făcut datoria și a anulat hotărârile Adunărilor Generale adoptate cu încălcarea normelor legale, inclusiv a celor de ordine publică, nu același lucru s-a întâmplat și în cazul FRF, raportul fiind inversat, mai ales începând cu 2015-2016.
În cele mai multe cazuri care vizau FRF, instanța a încălcat norma de ordine publică prin care se i se stabilește fără echivoc competența, prin lege specială, respingând pe banda dosare pe motiv de necompetență generală.
Dar în alte multe dosare, judecătorii au refuzat fie să se pronunțe pe cereri, fie pur și simplu nu și-au motivat hotărârile, ceea ce trasează un tipar de favorizare a federațiilor sportive naționale FRF și FRT în raport cu reclamanții. Ceea ce poate fi considerată abatere disciplinară conform prevederilor art.99 lit.r)-t) și 991 din Legea 303/2004:
Articolul 99
r) neredactarea sau nesemnarea hotărârilor judecătorești sau a actelor judiciare ale procurorului, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege;
s) utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărârilor judecătorești sau al actelor judiciare ale procurorului ori motivarea în mod vădit contrară raționamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiției sau demnitatea funcției de magistrat;
ș) nerespectarea deciziilor Curții Constituționale ori a deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii;
t) exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni. Sancțiunea disciplinară nu înlătură răspunderea penală.
Articolul 991
(1) Există rea-credință atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu știință normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.
(2) Există gravă neglijență atunci când judecătorul sau procurorul nesocotește din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual.
Așadar, legea este extrem de blândă în exprimare cu magistrații când se referă la aceste fapte extrem de grave ca la abateri disciplinare. Din punctul nostru de vedere ele definesc în fapt corupția în justiție, deoarece pervertesc în mod extrem de grav actul de justiție, înclinând balanța în favoarea unei părți doar pentru că așa a vrut mușchiul unui judecător.
Cam asta a făcut și Drăghici miercuri, la Curtea de Apel București, când a respins ca inadmisibile 3 cereri de apel în procedură necontencioasă. Însă, a fost nevoie de complet de divergență pentru că, totuși, nu toți judecătorii sunt dispuși să se facă preș, nici pentru Securitate, nici pentru Întâia Casă a României.
Nemotivarea hotărârilor, neefectuarea controlului de legalitate, cercetarea superficială a fondului sunt practici des întâlnite în procesele în care sunt implicate FRF și FRT. Am să citez dintr-o Hotărâre a Curții de Apel București prin care a fost anulată o hotărâre a Tribunalului București: “Pe de altă parte, hotărârea este nemotivată pe fond, care echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură să conducă la trimiterea spre rejudecare”.
O astfel de hotărâre, nemotivată în fapt și în drept, creează mari prejudicii părții căreia îi este nefavorabilă, iar judecătorul care s-a făcut că o motivează e bine mersi cu salariu de peste 100 milioane lei vechi pe lună și cu o pensie pe măsură care îl așteaptă la finalul unei cariere în timpul căreia a pervertit actul de justiție. Nu e minunat?
În urma hotărârilor de miercuri și joi, după înscrierea în Registrul Federațiilor, Ion Țiriac și cei patru magnifici ar trebui să conducă Federația Română de Tenis spre “succesuri” mărețe, dar și spre legalitate. Dar, chiar Ion Țiriac, în interviurile pe care le-a acordat, susține că nu prea le are cu legea. El știe doar cu gură și, dacă i se permite, eventual, să facă streaptease pe masa Guvernului.
Dovada cea mai clară că este total depășit de subiect o reprezintă procesul pierdut, de curând, la Budapesta. Ce s-a gândit Titi Ionescu și prietenul lui maghiar, împreună cu care a păpat câteva sute de mii de euro din fondul de rezervă al Guvernului României. Îl dăm pe Marius Vecerdea în judecată la Budapesta pentru calomnie! Tare, nu?
Numai că Tribunalul Budapesta, nu este Tribunalul București și cererea le-a fost returnată drept în mufă. În condițiile în care Marius Vecerdea nici măcar nu a știut că a fost dat în judecată!
Păi, ce-ai făcut nea Titi? Cum să-l dai în judecată la Budapesta? Trebuia să îl aduci pe insolent, legat fedeleș, în fața staborului tribal din Namibia (unde umblă vorba prin sat că te-ai ascuns, o perioadă, de noul coronavirus) sau în fața plutonului vânătoresc de la Balc! Așa se face treaba…
Vă vom spune mai multe despre Întâia Casă a României, doar dacă și după ce se va depune o anumită plângere penală la Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție.
