Subsemnatul a încercat în ultimii doi ani să ajute Rapidul, atât cât s-a priceput, inclusiv din poziția de director executiv. Însă, acum, am ajuns la final de mandat, odată cu pronunțarea Hotărârii nr. 1265/2020 în dosarul 21997/3/2018*, rejudecarea cererilor de deschidere a procedurii de insolvență.
Decizia de limitare a mandatului am luat-o unilateral, la sfârșitul anului trecut, din motive personale. Dar aceasta mi-a fost întărită și de reactivarea protocoalelor din justiție, Securitatea devenind extrem de brutală în intervenții în ultimele șase luni. Curentarea judecătorilor a devenit o practică frecventă în procesele care au legătură cu sportul, în special fotbalul și tenisul. Dovadă și circul de miercuri de la Curtea de Apel.
Așadar, din acest moment, mă voi exprima doar prin opinii publicistice, care nu au nicio legătură cu Fotbal Club Rapid București și nu angajează cu nimic asociația, așa cum nu angajează nici alte persoane fizice sau juridice. Evident, nu voi publica anumite informații și documente, atâta timp cât mai sunt relevante în dosare aflate pe rolul instanțelor.
Dintre motivele personale pe care le pot face publice, pot menționa apariția primelor fire albe de păr, ca urmare a stresului provocat de judecători corupți și fumatul, de care m-am reapucat, după trei luni de pauză, cauza fiind piedicile puse din spate într-un mod inexplicabil.
M-am implicat în toată tărășenia din cauza Penalului Sectorului 1, care a declarat în 2018 că va rezolva el situația juridică și, imediat, a apărut cererea ANAF prin care se solicita deschiderea procedurii de insolvență împotriva AFC Rapid București. Apoi, la un meci pe Romprim, m-a luat gura pe dinainte și am promis că asociația va ieși din insolvență, curată ca lacrima, dacă se vor face demersurile necesare la timpul potrivit.
Acum, AFC Rapid este activă fiscal, nu are datorii la stat (chiar are plăți importante efectuate în plus), toate dosarele sunt în linie dreaptă și se află în mâini profesioniste, extrem de competente. Singura necunoscută va rămâne cantitatea de curent disponibilă pentru a fi pompată în judecători de Securitate. Fără curent, într-un an de zile toate dosarele aflate acum pe rol vor fi soluționate favorabil pentru AFC Rapid București.
De asemenea, AFC Rapid București trebuie să facă până la sfârșitul verii un număr de plângeri, administrative și penale, inclusiv la Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție. Dar nu mă mai privește, dacă le va face sau nu. Opinia mea este că aceste plângeri reprezintă o necesitate. Coluziunea și convergența în sprijinul intereselor unui anumit grup organizat este evidentă, fiind probată prin înscrisuri.
Spre exemplu, creanța invocată de ANAF în urmă cu doi ani era fictivă în proporție de 98%. O creanță inventată din pix. Instanța, la rejudecare, a solicitat ANAF, prin două hotărâri (încheieri de ședință) să depună la dosar acte din care să rezulte modul în care au fost calculate accesoriile. Credeți că au depus ceva? Păi ce, erau proști să se autoincrimineze… În realitate, debitul principal era mai mic de 6.000 lei (în condițiile în care și acum sunt mult mai mulți bani în conturile ANAF ca plăți efectuate în avans), iar creanța invocată depășea 2,2 milioane de lei. Normal, ceva puțea din prima secundă. Însă, situația s-a normalizat, altfel, utilizând cadrul legal.
În ceea ce privește creanța invocată de SC Radiocomunicații SA nu voi spune nimic acum, pentru că trebuie lăsați să se bage singuri de tot cu capul în gard. Dar, voi menționa câteva aspecte cu caracter public.
SC Radiocomunicații SA este o societate cu capital integral de stat, având ca unic acționar Ministerul Comunicațiilor. Această societate strategică are o relație ombilicală cu Serviciul de Transmisiuni Speciale (STS), acea ramură a Securității Statului care, legal sau mai puțin legal, ne ascultă pe toți cu urechea.
În legătură cu acest aspect, unii cunoscuți îmi spun că sunt paranoic. Însă, e mai sănătos în România de azi să fii paranoic, decât să fii naiv. E chiar util! De altfel, am și folosit situația pentru a trimite bizonii pe piste false, iar bibanii și acum mestecă momelile. Anumite informații pe care le-am lansat telefonic în discuții cât se poate de private au ajuns instantaneu și la alți destinatari, care s-au repezit să le utilizeze. Și bine au făcut pentru noi! Unii pot să creadă că au fost doar coincidențe, dar prea multe coincidențe creează un tipar. Spre exemplu, într-o discuție purtată cu o persoană care nu are legătură cu Rapid, am afirmat că ar fi grav pentru Rapid dacă Academia ar formula anumite cereri. Și, în mai puțin de două săptămâni, au apărut fix aceste cereri în dosare noi. Rezultatul? Le-a rămas acadeaua între dinți și au curul ca al babuinilor.
Revenind la SC Radiocomunicații SA trebuie menționate câteva aspecte care arată cam ce se întâmplă în cadrul unei societăți de stat, cu puternic caracter strategic. Unul dintre administratori este nimeni altul decât Laszlo Borbely, aflat în top trei penali ai României protejați de imunitate. În loc să stea la pușcărie, reprezentantul UDMR în toate guvernele, este bine-mersi în scaunul de consilier de stat și în actualul guvern Orban. Păi, nea Iohannis, cum era cu penalii? Simplu! Dacă ești securist, nici legea nu se poate atinge de tine…
Al doilea aspect de interes public este acela că în urma controalelor Curții de Conturi au fost descoperite găuri enorme în patrimoniul societății. Între 2013 și 2015 a fost relevată o dolină de 45 milioane de euro. Contestația Radiocom a fost respinsă de instanța Curții de Apel București și apelul va fi judecat la ÎCCJ în 2021. În urma celui de-al doilea control a fost formulată contestație, Curtea de Apel București urmând să se pronunțe pe data de 17 iunie, adică peste câteva zile.
Cele două aspecte nu sunt deloc surprinzătoare. Sunt doar o consecință a unui mod lucru, care nu de puține ori îmbracă și un aspect penal. Dar așa este condusă întreaga Românie. După ureche, în interesul unor grupări organizate.
Spre exemplu, modul în care este utilizat fondul de rezervă aflat la dispoziția primului ministru. Dăncilă a dat din el sute de mii de euro unui cetățean maghiar pentru presupusa taxă de licență a unui turneu privat de tenis, iar Orban printr-o mega-înșelăciune a dat 80 milioane de euro fraților Micula, iar când a venit coronavirusul pe stil nou nu mai erau bani în fond nici să cumpere zece măști chirurgicale. Despre acest tun voi publica un material separat.
Tot într-un material separat voi publica și o listă de nume de recuzat încă de la prima înfățișare. Pe motive de conductivitate electrică ridicată.
Însă trebuie să recunosc că, în cazul Rapid, curenții au fost cam ca de la o priză de 220. Față de înalta tensiune utilizată în procesele FRF și FRT. De ce? Pentru că acolo sunt niște vane principale conectate la munți de bani publici, iar Întâia Casă a României are interese oneroase certe.
Chiar dacă nu pot și nici nu intenționez să generalizez, totuși definiția României ca stat de drept este falsă, atâta timp cât foarte mulți judecători se comportă ca la o tarabă din Obor. În mod evident, eu nu pot să remediez situația, astfel că a continua să mă implic direct în procese nu are sens. Mai ales că, printr-o hotărâre definitivă (era prea frumoasă ca să o apelăm 🙂 ) o instanță din România și-a permis să afirme că eu, Alboiu Florin Alexandru, având funcție executivă de conducere, nu pot fi împuternicit de Consiliul Director al asociației să reprezint AFC Rapid București. Aproximativ același lucru îl face o a doua instanță. Până acum nu am mai întâlnit așa ceva. Poate că am eu o interdicție și nu mi-a fost adusă la cunoștință. Probabil, că am făcut pe mulți de râs și situația nu mai putea fi tolerată. Dar, în acest mod, AFC Rapid a fost prejudiciată extrem de grav, fiindu-i încălcate drepturile constituționale, cel la apărare și cel la un proces echitabil.
Momentan, trebuie să închei, dar acum că mi-am recuperat o parte din timp, ne vom auzi din ce în ce mai des. Urez succes Rapidului, dar atenționez că strategia și calendarul trebuie respectate cu strictețe, fără abateri, indiferent dacă alții se mai joacă sau nu la heblul instanțelor.
PS. Să nu se înțeleagă că îmi asum vreun merit în câștigarea proceselor. Rolul meu a fost strict tehnic, un fel de „grave digger”. Am cam dezgropat toate cadavrele uitate de vreme și poate că, în viitor, le voi prezenta într-o carte. Pentru că istoria juridică a Rapid este cel puțin la fel de interesantă ca cea sportivă.
