Faraonul și-a schingiuit rău de tot logica pentru a respinge capătului de cerere de anulare a mărcii din perspectiva la încălcării dreptului deținătorului drepturilor de autor și a capătului cu privire la anularea cererii de înregistrarea a mărcii formulată cu rea-credință de George Frățilă, prin avocatul său personal.
În primul caz este vorba despre faptul că nu poți înregistra ca marcă o operă grafică fără acordul persoanei fizice sau persoanei juridice care are calitatea de deținător al drepturilor de autor.
În cel de-al doilea caz este vorba despre faptul că mandatul de administrator special a fost obținut nelegal de George Frățilă, fiind de altfel anulat de instanță printr-o sentință definitivă (nulitate absolută) și, în această calitate, a acționat cu rea-credință când și-a mandatat avocatul să depună cererea de înregistrare a mărcii la OSIM, în numele SC FC Rapid SA.
Reaua-credință e opusul bunei-credințe
Pentru a înțelege ce înseamnă reaua-credință din punct de vedere legal voi cita din Decizia nr.75/2017 pronunțată de Secția I a Înaltei Curți de Casației și Justiție:
“În jurisprudență au fost reținuți trei factori cumulativi care pot fi deosebit de relevanți pentru indicarea existenței relei-credințe la înregistrarea unei mărci: identitatea sau similaritatea între semne care poate genera confuzie, cunoașterea utilizării unui semn identic sau similar până la confuzie, intenția neloială a celui care a înregistrat marca”.
Înainte de analiza fiecare caz în parte trebuie stabilit, fără echivoc, caracterul reprezentării grafice propusă la înregistrare de George Frățilă: operă grafică sau emblemă oficială.
Dacă este considerată operă grafică putem spune stop-joc! George Frățilă nu a avut acordul deținătorului drepturilor de autor, astfel că marca trebuie anulată. Acest fapt îl știe și faraonul, deoarece a reținut, pentru a respinge acest capăt de cerere, că “din momentul în care reclamanta A.F.C. Rapid a utilizat, cum ea însăși recunoaște, opera grafică cu titlu de marcă/emblemă, nu poate pretinde față de terți o altfel de protecție decât cea specifică dreptului mărcilor. De altfel în opinia Curții, elementul figurativ al mărcii (acvila şi boghiul stilizat cu o minge, încadrate pe un scut în culorile echipei) nu a fost conceput a fi folosit și expus ca operă de sine stătătoare, ci chiar în scopul de a fi siglă/emblemă/marcă, împreună și simbiotic legat de elementul verbal, în chip unitar.”
Acesta este singurul paragraf din motivare cu care sunt, aproape total, de acord. Faraonul chiar a pus degetul pe rană!
Așadar, s-a stabilit, fără echivoc, că reprezentarea grafică a fost creată și utilizată ca emblemă oficială a AFC Rapid și se bucură de protecția specifică dreptului mărcilor. Ceea ce a uitat faraonul să menționeze, și din acest motiv nu sunt în totalitate de acord cu paragraful citat, este faptul că emblema oficială a AFC Rapid se bucură și de protecția specifică dreptului sportiv.
Emblemele oficiale ale organizațiilor nu pot fi înregistrate ca marcă
Întrebarea legitimă care se naște este în ce constă protecția emblemelor oficiale, conform dreptului mărcilor și dreptului sportiv?
Legea nr.8/1996 a drepturilor de autor și conexe nu oferă protecție emblemelor oficiale ale organizațiilor, în timp ce, prin art.5 alin.1 lit.p din Legea nr.84/1998 a mărcilor și indicațiilor geografice, “Sunt refuzate la înregistrare sau pot fi declarate nule dacă sunt înregistrate, pentru următoarele motive absolute: – mărcile care conțin, fără autorizația organelor competente, ecusoane, embleme, insigne, blazoane, semne heraldice de interes public, altele decât cele prevăzute la art. 6 ter din Convenția de la Paris.”
Dispozițiile Legii nr.69/2000 a educației fizice și sportului, cu caracter special în raport cu cele ale Legii nr.84/1998, deoarece se referă strict la structurile sportive, nu derogă ci completează formularea anterioară, prin art.45 alin.1 lit.b: “Structurile sportive și Comitetul Olimpic și Sportiv Român dețin exclusivitatea: dreptului de folosință asupra siglei/emblemei proprii, precum și asupra denumirii competiției pe care o organizează;”
Totuși, cum faci dovadă că emblema pe care o utilizezi are un caracter oficial, propriu, și nu e doar o emblemă/siglă oarecare sau una împrumutată cu acord, scris sau tacit, al titularului?
Extrem de simplu, cu Actul Constitutiv! Astfel, încă de la divizare, emblema în litigiu a fost inclusă în Statutul AFC Rapid, în timp ce, din 2006 și până în prezent, nu a făcut parte din Actul Constitutiv al SC FC Rapid SA, deci nu a fost emblemă oficială a acesteia, ci doar a fost utilizată cu acordul AFC Rapid, în baza celor patru contracte de cesiune încheiate succesiv, cu privire la dreptul de participare în competiții, care e doar o parte a activității sportive, conform definiției legale.
De altfel, ca fapt divers, cealaltă pârâtă din dosar (SC FC R SA) are emblema oficială precizată în Actul Constitutiv, în reprezentarea grafică a literelor A și R, total diferită de emblema oficială a AFC Rapid.
Din cererea depusă la OSIM nu reiese faptul că AFC Rapid și-ar fi dat acordul ca SC FC Rapid SA să înregistreze emblema ca marcă proprie, motiv suficient pentru a fi lovită de nulitate absolută! Și reamintesc faptul că nulitatea absolută poate fi invocată oricând de persoana interesată pe cale de acțiune sau de excepție.
Reaua-credință poate fi determinată doar prin raportare la circumstanțe obiective
În legătură cu reaua-credință, aceasta reprezintă “intenția neloială a celui care a înregistrat marca, acesta este un factor subiectiv care trebuie determinat prin raportare la circumstanțe obiective. Așa cum se reține în doctrină, reaua-credință este un comportament care se îndepărtează de principiile recunoscute de conduită etică sau de uzanțele comerciale cinstite. […]
Este necesar să se probeze circumstanțele obiective existente la data înregistrării mărcii din care se deduce elementul subiectiv al intenției neloiale, element subiectiv care nu poate fi dovedit, de regulă, în mod direct, întrucât ține de voința internă a unei persoane.
Or, instanța de apel a reținut ca fiind dovedite prin probele administrate în cauză mai multe circumstanțe obiective din care a dedus existența elementului subiectiv al relei-credințe […]”
Pentru a respinge acest capăt, respectiv existența relei-credințe la înregistrare, faraonul a reținut elemente pur subiective, nu obiective, pentru a demonstra bună-credință a administratorului special Frățilă George Dragoș, respectiv impresii, interpretări, presupuneri, prezumții și necunoașteri. În susținerea teoriei sale, faraonul invocă art.9.5 din actul constitutiv al SC FC Rapid SA și neclaritatea clauzei privind emblema, cesiunea mărcilor UFC Rapid, faptul eronat că în 2007 AFC Rapid și UFC Rapid mai aveau aceiași asociați/membri, „rațiunile au fost unele legitime, pentru consolidarea drepturilor în legătură cu mărcile preexistente și pentru a se afilia legal la Federația Română de Fotbal”, “înregistrarea mărcii nu a fost făcută de administrator în nume propriu și în virtutea vreunui interes nelegitim personal, în scopul de a frauda pe cineva, ci în interesul societăţii pârâte, care a acționat în virtutea interesului propriu de a-și conserva și consolida drepturile asupra mărcii pentru a le valorifica (valorificarea mărcii nu are în sine ceva nelegitim), iar nu pentru fraudarea unor drepturi ale reclamantei pe care considera că le-a preluat și pe care le neagă”.
Deci nu ne spune nimic concret cu privire la situația obiectivă, astfel că trebuie să deslușim dacă cel care a mandatat avocatul să înregistreze marca, Frățilă George Dragoș a avut un comportament loial sau nu față de societatea pe care o administra și de acționarii ei.
Frățilă, argat al moldoveanului, în niciun caz administrator special
Din start, trebuie subliniat faptul că Frățilă George a fost loial 100% acționar-creditorului Valerii Moraru/ SA Azuga Waters SA și s-a comportat ca argat al acestuia.
Anularea mandatului pentru cauze de nulitate absolută atrage nulitatea actelor administratorului special, inclusiv mandatul dat avocatului pentru înregistrarea mărcii, deoarece nu a avut la bază o hotărâre a adunării acționarilor și nici acordul administratorului judiciar și subsecvent a cererii depuse de avocat la OSIM. În această privință, aplicabilă este Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Pentru a analiza comportamentul, trebuie stabilit și contextul în care a ajuns Frățilă George să exercite nelegal funcția de administrator special al SC FC Rapid SA, atribuțiile prevăzute de lege și modul în care le-a exercitat.
Astfel, este de notorietate faptul că SC Rapid SA a intrat voluntar în 2012 în procedura insolvenței, motiv pentru care nu și-a pierdut dreptul de administrare, administratorul special fiind numit de Adunarea Generală a Acționarilor. În 2014, acționar majoritar era Zamfir Adrian, în timp ce AFC Rapid mai deținea un procent infim din acțiuni, respectiv 0,2498.
De preluarea pachetului de acțiuni de la Zamfir Adrian era interesat Valerii Moraru, patronul SC Azuga Waters SA, firmă condusă de Violeta Moraru. Astfel, un comando format din patru persoane a dat multă vreme târcoale pe la stadion și pe la baza ProRapid, intrând inclusiv la arhiva de documente a firmei. Dintre aceste persoane de interes sunt Valerii Moraru și George Frățilă.
Massone a venit cu banii, Valerii Moraru, doar cu cardul Azuga
La un moment dat, Adrian Zamfir consideră că acest comando a depășit măsura unui interes legitim și dă instrucțiuni firmei de pază să nu-i mai permită accesul. Considerând că intenția lui Valerii Moraru e departe de a se concretiza, Zamfir Adrian începe negocierile cu un alt investitor, mai precis un grup din Italia, reprezentat în România de Angelo Massone.
Negocierile se finalizează cu un contract privind achiziționarea pachetului de acțiuni deținut de Zamfir Adrian, contract aprobat de administratorul judiciar Andronache. Prin contract, grupul reprezentat de Massone se obligă să achite toate datoriile, ceea ce echivala cu ieșirea din insolvență, dar și să facă investiții importante.
Conform datelor furnizate la dosar (anularea mandatului lui Frățilă), banii au fost transferați în contul deschis de Massone în România și se căutau deja jucători pentru transferul la SC FC Rapid SA. Mai rămânea că Zamfir Adrian să își îndeplinească obligațiile, cele mai importante fiind realizarea auditului și numirea lui Massone în funcția de administrator special. De altfel, administratorul judiciar Cristina Andronache convoacă Adunarea Generală a Acționarilor, conform procedurii legale având pe ordinea de zi numirea lui administratorului special.
Acestea sunt evenimente de notorietate publică, obiective.
Evenimentele din lunile iulie și august 2014 au o motivație cel puțin neclară, zvonistica fiind destul de bogată. Cert este că, în condițiile în care era legat de un contract valabil încheiat cu Massone, Zamfir Adrian se sucește și cedează pachetul de acțiuni deținut către patru suporteri. La rândul lor, aceștia cedează acțiunile lui Valerii Moraru/Azuga Waters. Aceste operațiuni s-au derulat fără știința și acordul administratorului judiciar. Mai mult, în luna august, Valerii Moraru convoacă Adunarea Generală a Acționarilor, fără respectarea procedurii legale, pentru a-l numi în funcția de administrator special pe Frățilă George Dragoș. Și de această dată, administratorul judiciar nu este consultat și nu participă la AGA, așa cum impune legea.
Trebuie subliniat faptul că nu aveam cum să știm dacă planul lui Massone ar fi fost dus la îndeplinire, ceea ce ar fi însemnat ieșirea din insolvență și reluarea în condiții normale a activității SC FC Rapid SA. Însă, știm sigur că planul făcut de Moraru și Frățilă a fost rețeta perfectă pentru intrarea în faliment a SC FC Rapid SA.
Patronul moldovean nu numai că nu a achitat datoriile acumulate, conform tabelului de creanțe, ci a creat creanțe noi. Moraru nu a investit în societate, ci doar a împrumutat-o, împovărând-o cu noi datorii, mai mult sau mai puțin reale.
În calitate de administrator special, George Frățilă avea obligația să facă un plan prin care societatea să devină solvabilă și să își reia activitatea normală, să conducă societate sub supravegherea administratorului judiciar și să deruleze toate operațiunile financiar prin contul unic de insolvență.
În schimb, Frățilă George a avut permanent un comportament fraudulos, raportat la atribuțiile și procedurile stabilite de Legea nr.85/2006, a menținut o stare de conflict în relația cu administratorul judiciar, pe care, de regulă, nu l-a consultat în luarea deciziilor, iar plățile le-a efectuat prin intermediul unui card emis de SC Azuga Waters SA. Practic, Frățilă George a avut permanent un comportament neloial, în primul rând, față de societatea pe care o conducea și, în al doilea rând, față de ceilalți acționari minoritari, inclusiv AFC Rapid.
Toate acestea sunt elemente obiective, publicate în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Frățilă anticipa falimentul și acționa ca un veritabil lichidator
După cum spuneam, George Frățilă a fost numit în funcție de Valerii Moraru pe data de 11 august 2014. Pe hotărârea de numire singura ștampilă aplicată este cea a Asociației Fotbal Club Rapid București, având mare în centru emblema oficială a asociației, respectiv reprezentarea grafică a mărcii pe care urma să o înregistreze George Frățilă prin intermediul avocatului. Acesta este un alt element obiectiv, care demonstrează faptul că George Frățilă știa că emblema este a AFC Rapid. Faptul că nu a cerut niciun fel de lămurire cu privire la emblemă demonstrează un comportament neloial față de AFC Rapid.
Trebuie să observăm și faptul că Frățilă George a început să se gândească la “binele” societății după șapte luni de la numire (cererea de marcă a fost depusă în martie 2015) cu câteva săptămâni înainte de previzibila anularea a mandatului său de către instanță (în aprilie instanța a rămas în pronunțare, iar hotărârea a fost emisă după o lună).
S-a gândit la binele societății sau la binele creditorului Valerii Moraru, atunci când a inițiat înregistrarea ca marcă a emblemei AFC Rapid. Înainte de a da răspunsul, vom analiza elementele obiective.
George Frățilă avea obligația legală să cunoască perfect situația SC FC Rapid SA și relațiile contractuale ale acestei. Având acces la toată arhiva, pentru necunoașterea unui act poate invoca doar neglijența, dar această nu poate fi considerată dovadă de bună-credință.
Având acces la dosarul de constituire al SC FC RAPID SA, a avut acces și cunoștință de Statutul AFC Rapid și de faptul că marca pe care a depus-o la înregistrare era emblemă oficială a AFC Rapid.
De asemenea, atât din arhiva societății, cât și din discuțiile purtate la FRF, a luat la cunoștință de existența și clauzele contractului de cesiune nr.402/2006. Altfel, nu avea de unde să deducă faptul că AFC Rapid avea calitatea legală de membru al Federației Române de Fotbal și nu SC FC Rapid SA. Acesta a fost unul dintre argumentele reținute de faraon pentru a justifica interesul legitim: înregistrarea mărcii era necesară pentru afilierea legală la FRF.
Cunoscătorii vor ridica aici o întrebare: dacă din 2006 și până în 2015, SC FC Rapid SA a participat în competiții fără a fi afiliată legal la FRF, de unde interesul brusc pentru a dobândi această calitate. Răspunsul este simplu. Singurul loc în România în care ți se solicită dovada calității de membru cu extras de registru este banca. Singura explicație logică este aceia că Frățilă George a intenționat să solicite un împrumut bancar, invocând și calitatea de membru afiliat al FRF și banca i-a cerut dovadă. Având în vedere faptul că Valerii Moraru devenise unul dintre creditorii importanți, nu este exclusă dorința ca din ipoteticul împrumut bancar să își recupereze, dacă nu în întregime, măcar în parte creanțele.
Până la acordarea certificatului de marcă, mandatul lui Frățilă a fost anulat și planul nu a mai fost continuat. Altfel, de ce nu a mai solicitat SC FC Rapid SA calitatea legală de membru afiliat al FRF după emiterea certificatului de marcă? Dacă acesta era scopul, așa cum a invocat faraonul.
Al doilea scop invocat de faraon, în susținerea bunei-credințe a administratorului special a fost cel al consolidări patrimoniului și valorificării mărcii. Conform Legii nr.85/2006, “administratorul special este reprezentantul desemnat de adunarea generală a acționarilor/asociaților debitorului, persoană juridică, să efectueze în numele și pe seama acestuia actele de administrare necesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să-și administreze activitatea.”
(2) Administratorul special are următoarele atribuții: a) exprimă intenția debitorului de a propune un plan[…]; d) propune un plan de reorganizare; e) administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului;
Așadar, administratorul special trebuie să se gândească exclusiv la implementarea planului de reorganizare, cu scopul ieșirii din procedura de insolvență și reluarea normală a activității.
În schimb, nu mai poate fi vorba de bună credință dacă se gândește la valorificarea patrimoniului prin lichidarea societății. Având în vedere că SC FC Rapid SA a folosit și a valorificat emblema fără probleme în perioada 2006-2015, cu acordul tacit al AFC Rapid, care ar fi fost plusul de valorificare obținut prin înregistrare? Evident, doar cesionarea către un terț, ceea ce ar fi însemnat fie încetarea activității sportive, fie intrarea în procedura falimentului. În mod evident, Frățilă George se gândea deja din martie 2015 la procedura falimentului, iar interesul pe care îl urmărea nu era al societății, ci al creditorului Valerii Moraru.
Frățilă a încălcat clauzele contractului de cesiune 402/2009, lege pentru părți
Având în vedere că administratorul special Frățilă George cunoștea clauzele contractul de cesiune nr.402/2009, în special pe cele cu privire la faptul că CS FC Rapid SA nu avea dreptul să cesioneze activitatea sportivă către un terț, iar în cazul falimentului aceasta se întorcea automat la AFC Rapid, singura posibilitate pentru valorificarea emblemei în interesul creditorului Moraru Valerii era vânzarea la licitație în procedura falimentului.
După ce am introdus în raționament elementele obiective, respectiv actele juridice și modul în care a exercitat George Frățilă atribuțiile de administrator special, fraudulos și neloial, se observă clar că inclusiv argumentele invocate de faraon sunt de natură să indice reaua-credință la înregistrarea mărcii.
Pentru a arăta buna credință a administratorul special, faraonul chiar a invocat actele încheiate anterior, dar a uitat de marea lor majoritate, în special cele patru contracte de cesiune având ca obiect o parte a activității sportive a AFC Rapid.
Voi încheia aici analiza pe text a motivării deciziei pronunțată de Curtea de Apel în dosarul 16630/3/2018, cu precizarea că nu am dorit să redactez un recurs, ci doar că combat raționamentele ciudate și rupte de realitate ale faraonului. Dacă în final nu ar fi făcut trimitere la vechiul testament ca izvor de drept și nici nu ar fi afirmat că marca aparține celui care investește mai mult, în cel mai banditesc mod cu putință, probabil că nu aș fi alocat 2 săptămâni și 24 de pagini pentru acest material.
În rest, ne urez toate cele bune, în sensul că îmi doresc ca faraonul să nu se bucure de pensia de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, după ce a emis acest exemplu perfect de judecată nedreaptă.
Între timp a apărut motivarea Deciziei din dosarul privind decăderea mărcilor UFC Rapid, ceea ce va produce un nou episod din Odiseea Faraonului Făget, chiar dacă formal aceasta a fost redactată de alt faraon, Păun.
