Vlad Chiricheș, fundașul central al campioanei en-titre și al Naționalei, și-a depus astăzi demisia la îndemnul avocaților săi. După ce în iarnă, Chiricheș a ratat un transfer la echipe precum AC Milan sau Zenit St. Petersburg, deoarece clubul a declinat ofertele primite, fundașul a ales calea deschisă de Costin Curelea și a demisionat. Având în vedere precedentul creat de FIFA, jucătorul va returna clubului salariile primite cât timp a fost sub contract cu Steaua, dar va primi la semnătura cu un mare club italian de patru ori mai mult și un salariu anual de 1,5 milioane de euro. Astfel, Steaua pierde cele 10 milioane de euro pe care spera să le obțină în schimbul transferului lui Chiricheș (28 iulie 2013, ora 24:03).
Așa vor arăta știrile peste câteva luni, dacă FIFA va fi de acord ca atacantul Sportului să primească temporar drept de joc la echipa estoniană Narva Trans, așa cum speră atacantul și Oțelul Galați. Evident, primul paragraf este o ficțiune, dar în funcție de decizia FIFA, poate deveni o practică obișnuită în fotbal, deoarece dacă se acceptă ca jucătorii sub contract să poată fi contactați de alte cluburi, sfătuiți să își dea demisia și să li se plătească avocați care să susțină în instanțe că li se îngrădește dreptul la muncă se va ajunge la situația ca niciun club să nu mai considere necesar să plătească sume de ordinul milioanelor sau zecilor de milioane, când pot foarte bine să răscumpere contractul jucătorului dorit.
În urma articolului „Transferul lui Curelea…” am primit un feedback destul de important cantitativ, dar din care rezultă că lumea nu vrea să priceapă un lucru elementar, în special din pricina implicării numelui lui Vasile Șiman: dacă un fotbalist, oricare ar fi numele lui, având încă ani buni de contract, poate alege calea demisiei, atunci fotbalul cum îl știm va deveni istorie. Situația în fotbalul mondial, nu numai în cel românesc, se va schimba radical. Siite-ul transfermarket va fi închis pentru că nu va mai avea obiectul de activitate, în absența oricărei sume de transfer sau în loc să facă evaluări cu privire la valoarea jucătorilor va calcula sumele pe care aceștia trebuie să le plătească în caz de demisie.
Un alt efect al unei astfel de decizii va fi acela că majoritatea cluburilor, în special cele cu surse de finanțare restrânse, categorie din care fac parte toate cluburile românești, vor renunța la centrele de copii și juniori sau vor introduce taxe modice, de la 1000 de euro pe lună în sus, pentru pregătirea în meseria de fotbalist. Nu există nicio motivație să crești juniori moca sau aproape moca timp de zece ani pentru a-i pierde într-o secundă cât durează să semnezi o foaie de hârtie.
Se vorbește tot mai des despre drepturile fotbaliștilor, despre contracte de muncă și despre asimilarea de către ANAF, cu de la sine putere, a convențiilor civile cu contractele de muncă. Sunt de acord că drepturile fotbaliștilor trebuie respectate, însă asta nu înseamnă să încălcăm drepturile cluburilor.
Dacă s-ar dori, cu câteva modificări simple de regulament, ambele categorii de drepturi ar fi respectate. Într-o enumerare succintă acestea ar fi: angajamentele între club și jucători să se facă doar în baza contractelor de muncă cu perioadă determinată, declararea contului în care se face plata salariului, întârzierea permisă pentru plata salariului să nu fie mai mare decât cea legală, declararea liberă de contract a jucătorilor, la cerere, dacă se consta la consultarea contului că salariul nu a fost virat în termen și suspendarea dreptului de joc al fotbaliștilor până la încheierea perioadei contractuale în caz de demisie. Aceasta din urmă nu se constituie într-o îngrădire a dreptului de muncă, ci o sancțiune sportivă așa cum se întâmplă în cazul cartonașului roșu. Chiar ar putea fi denumită cartonașul negru.
Problema e că nici FIFA, nici UEFA, nici FRF, nici sindicatele, nici avocați nu doresc ca lucrurile să fie simple și corecte, deoarece din litigiile dintre cluburi și jucători se trăiește foarte bine.
Poate, dintr-un punct de vedere, e foarte bine dacă situația din titlu s-ar generaliza. Fotbalul ar dispare ca fenomen social și ar da o șansă celorlalte sporturi. Pentru că fotbalul ar aparține numai celor bogați, în timp ce sărăntocii se vor mai putea apropia de el doar din tribunele stadioanelor.
