
Conducerea FRF s-a instalat în urmă cu doi ani la Casa Fotbalului în urma alegerii lui Răzvan Burleanu în funcția de președinte al Consiliului Director (Comitetului Executiv) al FRF pe data de 5 martie 2014, cu un program plin de promisiuni, unele fanteziste, celelalte fără legătură cu fotbalul.
N-am avut nicio secundă încredere într-un personaj șters, cu un CV confecționat în laboratoare politice și suspect de a avea legături strânse cu serviciile secrete.
Votul primit a fost fraudat din multe puncte de vedere, în primul rând prin presiunea pusă de unele Direcții Județene de Tineret și Sport pe cluburile din aria administrativ-teritorială.
La vremea respectivă, am dorit să mă înșel și Răzvan Burleanu să pună în practică măcar 4 măsuri concrete, care nu necesitau nici un efort deosebit, nici bani foarte mulți și nici un timp foarte lung, estimat cam la 6 luni. Dar, după mai bine de doi ani, absolut nimic. Doar propaganda ieftină ca substanță și extrem de scumpă din punct de vedere al resurselor irosite.
O federație care alocă mai mult timp evenimentelor mondene și sociale, decât obiectului principal de activitate, nu are cum să facă performanță.
Conducerea FRF nu are nicio treabă nici cu regulamentele, statutele și legile care stau la baza activității fotbalistice. Și o demonstrează zi de zi. Într-o perioadă în care fotbalul suferă și competițiile interne nu s-au încheiat, aproape tot personalul FRF, de la președinte la paznic, a fost premiat pentru mâna bună avută de Pițurcă la tragerea la sorți, respectiv grupa din preliminarii, cea mai slabă valoric.
Mai mult, federația s-a mutat practic în Franța, în vacanță pe banii membrilor afiliați, cu ambii secretari generali, astfel că activitatea curentă s-a redus la zero. Astfel, cel puțin una dintre competiții a fost viciată pentru că nu mai era nimeni la Casa Fotbalului care să exercite atribuțiile de verificare și control ale FRF.
De altfel, am cerut demisia lui Burleanu imediat după decesul lui Ekeng, pentru bulversarea inutilă a competițiilor, deoarece orice măsură s-a fi impus pentru a evita astfel de evenimente regretabile nu putea fi implementată în câteva zile. De altfel, nici până acum nu s-a implementat nimic, decât uitarea proverbială a românului.
Trecând peste capitolul administrativ, la care conducerea FRF poate primi nota 2 doar cu indulgență, deoarece și-a dovedit incompetența, să trecem la modul în care s-a pregătit și s-a prezentat naționala la EURO.
Selecționer a fost numit și menținut Anghel Iordănescu, un antrenor aflat la vârsta pensionării, care a dovedit permanent incoerență și inconsecvență, atât pe teren, cât și în declarații.
Iordanescu merită respectul nostru pentru performanța din 94, însă și atunci și-a demonstrat limitele, având la dispoziție o generație de excepție, aflată la maturitate competițională.
Singurul responsabil pentru selecție este selecționerul. Iar acesta se plânge că fotbaliștii selecționați de el nu au meciuri în picioare la echipele de club. Cine l-a împiedicat să selecționeze fotbaliști titulari meci de meci, cărora măcar să nu le tremure picioarele și să nu meargă în mâini?
După meciurile de pregătire s-a văzut exact care este nivelul de performanță al lotului convocat și după meciul cu Ucraina era evident că nu avem cum să câștigăm puncte, într-o grupă totuși ușoară. Am luat totuși un punct, datorită unui penalty acordat corect, dar ușor.
Cine l-a împiedicat să anunțe public că nu avem cu cine merge în Franța și că ar fi bine să începem reconstrucția pentru 2020?
Avem destui tineri talentați, însă aceștia nici măcar la loturile naționale de tineret și juniori nu ajung pentru că locurile sunt ocupate pe criterii de selecție incerte, stabilite de antrenorii numiți de actuala conducere a FRF în funcție de cât de mult și-au umflat CV-ul, nu pe rezultate concrete.
Dacă mergeam la EURO cu un lot a cărui medie de vârstă n-ar fi sărit de 24 de ani nu se supăra nimeni dacă am fi luat de la 5 în sus în fiecare meci. Ba dimpotrivă. Poate am fi văzut ceva ce ar fi dat românilor speranță într-un viitor mai bun.
În concluzie, toate planurile și strategiile implementate de actuala conducere a FRF s-au dovedit falimentare, astfel că mandatul i s-a încheiat. Dacă nu își prezintă acum demisia, această conducere a FRF va deveni cea mai hulită și huiduită din istoria fotbalului românesc, indiferent de câți bani va mai pompa în propria imagine.
PS. Președintele Răzvan Burleanu a fost validat în funcție pe data de 13 mai 2016, când a fost înscris în Registru la Tribunal, la mai bine de doi ani de la data alegerii. Ceilalți membri ai Comitetului Executiv nu prea sunt validați nici în prezent, iar concluziile și consecințele sunt cât se poate de evidente…