Știrea privind intrarea sub administrare judiciară a clubului Rapid nu e nouă, dar până astăzi nu am avut timp să tratez subiectul. În ultimele zile, am auzit multe aberații pe la televizor, ceea mai mare fiind emisă de președintele LPF care a spus cu o seninătate incompetentă că „insolvența nu are nicio legătură cu licența”. Asta să le-o mai spună o dată celor de la FC Bihor Oradea, care nu au putut obține licență tocmai pentru că se aflau în procedură de insolvență, decizie confirmată inclusiv la TAS. Mai mult, în manualul de licențiere se precizează clar că în cazul în care apar evenimente majore, precum insolvența, clubul trebuie să informeze în scris licențiatorul, în termen de 5 zile lucrătoare.
Pentru o societate oarecare aflată în dificultate, într-adevăr, insolvența este procedura legală prin care se poate redresa, iar creditorii pot spera că își vor recupera banii. Dar la fotbal, licențierea reprezintă îndeplinirea unor criterii minime pentru a putea participa în anumite competiții. Unul dintre aceste criterii este cel financiar, iar Rapidul nu-l îndeplinește, conform celor declarate de conducerea clubului giuleștean, având datorii uriașe în sumă totală de aproape 30 de milioane de euro, jucătorii și angajații fiind neplătiți de mai multe luni.
Din păcate, Administrația de Licențiere se poate sesiza chiar cu privire la dosarul de licențiere pentru sezonul în curs, deoarece fața de momentul obținerii licenței, în vară, au apărut elemente noi care pot determina retragerea dreptului de participare în Liga 1.
Una dintre soluțiile care pot salva Rapidul ar fi ca toți creditorii să renunțe la recuperarea creanțelor, dar nu îl vad pe George Copos să facă un astfel de gest din dragoste pentru echipă și să dea cu piciorul la 21 de milioane de euro.
O altă aberație emisă cu nonșalanță e aceea că jucătorii pot fi blocați la club fără să li se plătească salariile restante. Poate pe români îi mai pot păcăli, dar cei străini sigur se vor adresa instanțelor sportive pentru a deveni liberi de contract și pentru a-și recupera sumele restante, iar dacă cineva va încerca să îi oprească cu forța se vor adresa cu siguranță Comisiei de Disciplină a FIFA, unde aberațiile gen Mititelu nu au trecere.
Într-adevăr, intrarea în insolvență nu constituie în sine un motiv de retragere sau de neacordare a licenței, însă nu cred că administratorul judiciar va face minuni, astfel încât datoriile acumulate să dispară.
Deci, fără jucători și fără licență ce poate rezerva viitorul echipei de fotbal Rapid? Probabil, câțiva ani în Liga 3, nivel de la care nu se vor putea obține banii necesari pentru a ieși cu capul sus din procedura de insolvență.
Singura soluție ar fi preluarea clubului de un investitor, care mai întâi de toate trebuie să verse o căruță de bani în visterie pentru a umple gaura neagră lăsată de George Copos. Acesta, timp de atâția ani, nu s-a comportat ca un patron sau finanțator al clubului giuleștean, ci ca un simplu creditor, dar tot el a dispus cum a dorit de buget, iar întreaga situație, prezentă și viitoare, i se datorează în exclusivitate.
Despre procesul de licențiere, care a demarat deja, vom mai vorbi în lunile care vin.
