Degringoladă maximă la Academia de Partid în urma celor două sentințe pronunțate marți de Tribunalul București. Singura reacție a fost emiterea unui comunicat de presă la limita absurdului, prin care sunt promovate informații false și acuzații nefondate la adresa Tribunalului București.
Să ne înțelegem din start. Nu luăm apărarea Tribunalului București, care în foarte multe spețe se comportă exact așa cum e descrisă situația în comunicat. Dar, în cruda realitate, balanța se înclină invariabil în favoarea celui mai puternic, cu conexiuni la surse de curent de medie și înaltă tensiune. Chiar Academia de Partid a beneficiat de soluții nelegale pronunțate de Tribunalul București. Spre exemplu, schimbarea denumirii cu încălcarea normelor de ordine publică și celebra ordonanță prin care timp de 8 luni i s-a interzis AFC Rapid să își utilizeze sigla.
Dar, nu putem să acuzăm in corpore Tribunalul București de practici abuzive, ci fiecare speță trebuie analizată în parte.
În ceea ce privește dosarul privind anularea mărcii Fotbal Club Rapid înregistrată în 2015, acesta a fost inițiat la îndemnul avocatului Andrei Nicolescu din 2017, fiind înregistrat câteva luni mai târziu, în 2018. Ulterior, AFC Rapid a mai formulat o cerere de anulare a mărcii respective și, în mod firesc, având același obiect, cele două dosare au fost conexate. Inițial, parți au fost doar AFC Rapid – reclamant și SC FC Rapid SA (în faliment) – pârât. Ulterior, au fost incluse ca părți în dosare FCRB și OSIM. Din informațiile noastre, toate înscrisurile depuse de “casa Frisch & Vilău” au fost admise, totalizând mii de pagini, chiar înainte ultimului termen fiind depuse aproape 10 topuri de hârtie. Așadar, este absolut penibil să acuzi instanță că ți-a încălcat drepturile procesuale, atâta timp cât tot ce ai depus ți-a fost admis. Probabil că cei care au redactat comunicatul nu au participat la ședințele de judecată și nu știu pe ce lume trăiesc.
La punctul 2 din comunicatul Academiei de Partid, se face vorbire de o asociație care nu a fost citată, fără a precizare numele acesteia. Nu vrem să speculăm, dar probabil se referă la UFC Rapid, în al doilea dosar fiind invocate mărcile UFC Rapid, însă nu vedem ce interes ar mai avea respectiva asociație din moment ce a cesionat mărcile respective încă din 2009.
Acest al doilea dosar a fost inițiat de Academia de Partid care a solicitat anularea înregistrării mărcii AFC Rapid. În susținerea acțiunii au fost invocate mărcile UFC Rapid. În mod firesc, în astfel de cazuri, AFC Rapid a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat anularea mărcilor UFC Rapid. Din motive evidente, mărcile UFC Rapid au fost anulate, iar cererea Academiei de Partid a fost respinsă.
Astfel, în acest moment, la OSIM sunt înregistrate doar mărcile AFC Rapid, așa cum de altfel este și normal.
Pentru cei care încă nu înțeleg diferența mai explicăm o dată semnificația soluțiilor: instanța a anulat înregistrarea nelegală a mărcilor de către terți, nu a anulat marca Fotbal Club Rapid aparținând de drept AFC Rapid. Mai mult, practic, a fost recunoscut dreptul inviolabil de proprietate al AFC Rapid, conform Constituției României.
Noi am anticipat încă din septembrie 2017 deznodământul cu privire la marca Fotbal Club Rapid și considerăm că instanța are acum posibilitatea să emită o motivare de manual, care să constituie jurisprudență relevantă și pentru alte spețe. Dar, rămâne de văzut.
De neînțeles faptul că, în această dimineață, lichidatorul judiciar Mihai Florea a ales să mintă cu nerușinare la ProSport Live. Acesta are totuși scuza că nu este competent în domeniul proprietății intelectuale, fiind limitat prin natura ocupației la Legile insolvenței. Totuși, un jurist ar trebui să fie mai ponderat în aprecierile publice la adresa instanțelor și să nu folosească un limbaj de peluză.
Reacția acestuia poate fi justificată și de informațiile conform cărora Academia de Partid vrea înapoi banii, jumătatea de milion de euro, plătiți în urma licitației organizată de Florea. Victor Angelescu a afirmat deja că în cazul în care soluția va rămâne definitivă, își va recupera banii în totalitate. Noi considerăm că dau dovadă de un optimism nejustificat, din moment ce și-au asumat pierderea litigiului aflat pe rolul instanței prin semnarea procesului verbal de licitație.
Revenind la ocupația lui Mihai Florea, ne permitem să folosim figuri de stil pentru a explica mai bine ce prestează un lichidator judiciar. Pe scurt, moare omul cu datorii la multă lume. Atunci apare Florea și face inventarul bunurilor, îl scotocește pe mort prin buzunare, îl dezbracă de costum, de pantofi, de ciorapi și scoate la vânzare absolut ce găsește prin casă. Pe Florea nu-l interesează dacă bunurile respective aparțineau sau nu mortului, ci îl interesează doar îndestularea creditorilor, care îi plătesc serviciile cu un procent din sumele recuperate. Când proprietarii de drept solicită înapoierea bunurilor, evident că apare conflictul cu Florea, care are unic interes să vândă tot ce prinde. Iar litigiul poate fi soluționat doar prin intermediul instanțelor de judecată. E limpede?
În schimb, reacția avocatului Dragoș Vilău a fost de-a dreptul indecentă prin prisma profesiei. Înțelegem că are obligația să își apere clientul prin orice mijloace, inclusiv nelegale, dar să ajungi la țățisme… Și nici măcar n-a fost prezent la termene, Academia fiind reprezentată de „consoartă”…
De neînțeles și slugărnicia ziariștilor de la marile rețele media, care, pe lângă faptul că au competență zero barat, nici nu știu sau nu vor să pună întrebările relevante unor personaje care au mințit opinia publică cu nerușinare în ultimii doi ani. Primiți bani în plus la leafă? Primiți o …
