Comisiile jurisdicționale greșesc des la comanda celor care conduc AMFB și FRF. Când interesul dictează, actul de justiție este pervertit în cele mai inimaginabile moduri. În general, aceste abuzuri sunt mascate de un presupus drept al “comisiei” de a greși, folosindu-se drept alibi posibilitatea utilizării celorlalte căi de atac.
De asemenea, clauza compromisorie din Statute este folosită ca un scut împotriva legii civile. Întrebarea e, când va veni timpul, cu ce se vor apăra împotriva legii penale?
Mircea Sandu și Dumitru Dragomir au scăpat ca prin urechile acului. Fără Decizia Curții Constituționale nr.405 din 15 iunie 2016 privind abuzul în serviciu, altele erau acum datele problemei.
Totuși, Decizia Penală nr.887 din 15 iunie 2017, prin care fotbalul românesc a scăpat de condamnare, conține anumite aspecte extrem de interesante.
Astfel, chiar dacă conducătorii FRF și LPF nu sunt considerați “funcționari publici”, ci doar “funcționari”, persoanele juridice FRF și LPF, fiind autorizate de MTS, au statut de “funcționar public” și pot fi judecate pentru abuz în serviciu, dacă încalcă prevederi legale. O situație ciudată, dar aceasta este legea:
Art.175 alin.2 CP De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.
Același statut de “funcționar public” îl are AMFB și suratele AJF din județele patriei. Dacă punem cap la cap toate abaterile de la lege, comise doar în acest an de FRF, AMFB, AJF, va rezulta un rechizitoriu extrem de stufos pentru DNA sau chiar DIICOT.
Fără îndoială, acest rechizitoriu trebuie completat cu abuzul în serviciu comis de membrii comisiilor jurisdicționale. Aceste comisii, datorită clauzei compromisorii din Statutele FRF, AMFB/AJF sunt instanțe arbitrale.
“Instanța de apel constată că legiuitorul român a incriminat în noul C. pen. infracțiuni de corupție referitoare la membrii comisiilor de arbitraj, în conținutul art. 293 din C. pen.
În contextul mai larg al reglementării europene, la care s-a făcut mai sus referire, instanţa de apel constată că arbitrii din cadrul instanțelor arbitrale se circumscriu accepțiunii de funcționar public și sunt și subiecții ai infracțiunilor de corupție, așa cum este și traficul de influență incriminat în art. 291 alin. (1) din C. pen.” (ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 224A/2015, www.scj.ro)
Așadar, chiar dacă cei care conduc FRF și AMFB/AJF nu pot fi acuzați de abuz în serviciu, FRF și AMFB/AJF pot fi urmărite penal pentru această infracțiune și alte fapte de corupție, precum și cei care pervertesc actul de justiție în cadrul comisiilor jurisdicționale. Și astfel, ajungem și la cei care participă activ sau pasiv la încălcarea legii, conducătorii FRF și AMFB/AJF. Dar fără spor!
Acesta este cadrul legal, unghiul din care trebuie privită activitatea FRF, AMFB/AJF, precum și a instanțelor lor arbitrale. Ce va urma, va urma. Ce s-a întâmplat în Polonia se va întâmpla și în România, mai devreme sau mai târziu. Când se va intra serios în dânșii, va fi necesar ca DNA și/sau DIICOT să organizeze o licitație pentru autobuze…
Terenul este pregătit. Spre exemplu, în cazul CSA Steaua – AS Academia Rapid, comisiile AMFB nu au precizat niciun temei legal pentru care au considerat valabile “contractele” prezentate. Rămâne de văzut ce va decide Comisia de Recurs a FRF…
Ieri, Răzvan Burleanu a ieșit intempestiv la radio, după o lungă tăcere. Prima grijă a fost să sublinieze faptul că FRF nu primește bani de la MTS. Nu întâmplător, pentru că pe adresa FRF a ajuns un teanc de citații pentru audierile ce vor avea loc, cel mai probabil, săptămâna viitoare.
