Primarul Sorin Oprescu m-a supărat rău când a băgat câteva milioane în curul handbalistelor de la Oltchim, însă trebuie să recunosc că dintre toți primarii de după ’89 pare singurul interesat cu adevărat și de soarta orașului. Evident, nu va putea rezolva toate problemele în doar două mandate, însă apar semne că lucrurile încep să se miște.
Una dintre ideile mai vechi pe care Oprescu vrea să o pună în practică, chiar dacă nu îi aparține, e „buvinieta”, o taxă pentru circulația mașinilor prin București. Inițial, aceasta a fost gândită greșit ca o taxă aplicabilă tuturor autovehiculelor, deoarece bucureștenii deja plătesc cu vârf și îndesat pentru construcția și repararea drumurilor. În schimb, această taxă trebuie aplicată mașinilor care nu sunt înregistrate în București, dar care folosesc intens arterele Capitalei. Din acest motiv, se impune diferențierea valorică a „buvinietei”, în funcție de durata și scopul vizitei, dar și de tonaj. Astfel, cei care doar tranzitează orașul vor prefera să alegă rute ocolitoare, inclusiv Șoseaua de Centură, ceea ce va reduce semnificativ traficul în oraș.
Conform statisticilor oficiale, în București circulă zilnic aproximativ 400.000 de vehicule înregistrate în alte județe, însă cifra reală se apropie de o jumătate de milion. Nu e de mirare că la orele de vârf toate arterele importante, în special ieșirile din oraș, sunt supraaglomerate. Totuși, Primăria Capitalei trebuie să asigure și alternative. Una ar fi construirea de parcări cu capacitate mare la marginea orașului, în apropiere de stațiile terminus ale mijloacelor de transport în comun, mai ales în zona metroului. În acest fel, cei ce ne vizitează frecvent orașul vor avea posibilitatea să circule ușor și în condiții civilizate fără să fie nevoiți să cumpere „buvinieta”. O altă măsură importantă ar fi instituirea de benzilor de urgență și pentru transportul în comun pe bulevardele cu trei sau mai multe benzi pe sens și aplicarea de amenzi usturătoare celor care le folosesc fără drept. Pe termen lung, acest sistem trebuie extins, prin eliminarea cât mai multor linii de tramvai și înlocuirea lor cu autobuze și troleibuze.
O altă măsură importantă, care poate conduce atât la ridicarea presiunii din trafic, cât și la o mai bună colectare a taxelor vizează angajatorii. Cei care doresc să angajeze personal cu domiciliul aflat la o distanță mai mare de 30-40 km de București să fie obligați să asigure, ca în cazul străinilor, un salariu minim de 2.200 de lei, fie să asigure angajaților respectivi cazare și masă, fie chiar angajații să prezinte contracte de închiriere sau comodat pe perioada derulării relațiilor de muncă sau de colaborare. În acest fel, se va putea ține și o evidență mai bună a populației orașului, mult subevaluată la ultimul recensământ.
De asemenea, în aceeași idee, pe timpul vacanțelor școlare, căminele universităților să fie verificate frecvent, deoarece, în mod normal, acestea nu ar trebui să fie ocupate, iar în caz contrar respectivele unități să fie obligate să plătească taxe în regim hotelier.
În concluzie, „buvinieta” este o taxă binevenită dacă se aplică cu cap, însă aceasta trebuie să facă parte dintr-un complex de măsuri menit să producă o îmbunătățire a traficului în București, dar și un control mai bun al încasărilor altor impozite, care acum sunt evitate cu ușurință, ceea ce determină deficit la buget și taxe mai mari pentru cei corecți.
