Gazeta Sporturilor publică, în ediția de astăzi, câteva declarații extrem de interesante ale avocatul LPF, Cătălin Ciubotă, care explică modul de operare prin care a fost provocată minunea de la TAS, acordarea de club profesionist Universității Cluj.
Din declarațiile avocatului reiese că FRF nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i revin în calitate de licențiator, statut acordat de UEFA pentru implementarea în România a Manualului de licențiere. Concret, federația a trimis la Lausanne un set de documente, dar nimeni nu a fost prezent la audieri pentru susținerea deciziilor luate de cele două comisii naționale de licențiere, nici Viorel Duru, nici Adrian Stângaciu, nici măcar portarul de la Casa Fotbalului.
Cu toate că a fost citată ca apelată, fără să aibă vreo calitate în privința acordării sau neacordării licențelor, LPF s-a comportat la TAS ca apelantă, adică a fost practic cel de-al doilea avocat al clujenilor.
Situația creată este similară cu procesul dintre Iancu și Zambon în cazul Politehnica Timișoara, pierdut de italian, care nu s-a mai prezentat în instanță după ce a obținut ceea ce își dorise de la început: banii!
Cu o dezinvoltură complice, Cătălin Ciubotă spune că LPF nu ar fi scăpat de o amendă de 7 milioane de euro dacă Universitatea Cluj nu ar fi primit licența la TAS, dar uită că al 18-lea loc în Liga 1 se va ocupa în urma unui baraj organizat pe baza unei hotărâri a Comitetului Executiv fără temei regulamentar. Deci riscul a fost îndepărtat într-o altă modalitate.
Practic, LPF a șantajat FRF cu povestea despre o posibilă amendă dictată de Consiliul Concurenței, dacă sezonul viitor al Ligii 1 ar fi pornit fără 18 echipe. FRF a pus botul și l-a sechestrat într-un birou pe directorul de licențiere Viorel Duru, care nu a fost lăsat să meargă la TAS pentru a susține punctul de vedere al Administrației de Licențiere.
Miza este mai mare, deoarece LPF urmărește discreditarea în România a întregului proces de licențiere și modificarea manualului pentru a permite cluburilor să cheltuiască în neștire, ceea ce prin licențiere urmărește UEFA să stopeze.
Numai că manualul de licențiere nu poate fi modificat după cum vor mușchii lui Dragomir. Comportamentul financiar al cluburilor care aspiră la statutul de „profesionist” prin acordarea de licență este stabilit de UEFA, nu la nivel național. În această privință UEFA a primit, pe 21 martie 2012, sprijinul Comisiei Europene, întărit printr-o declarație comună (UEFA/European Commission joint statement).
România fiind un stat membru al Uniunii Europene trebuie să respecte normele stabilite de aceasta, inclusiv în privința licențierii cluburilor, ceea ce infirmă afirmația lui Ciubotă: „Legea insolvenței, lege organică în România, e superioară manualului de licențiere”. Situația descrisă de avocat poate fi valabilă eventual pentru un stat non-UE, care nu și-a asumat obligații prin aderare. Vrem, nu vrem, în cazul în care legile naționale spun altceva decât reglementările europene, prioritate are legislația internațională.
Sunt curios cum va reacționa UEFA când va afla cum s-a comportat FRF în această vară, pentru că e aproape imposibil să nu afle, având în vedere că s-a emis o decizie la TAS care lovește puternic în tot ceea ce a încercat să construiască forul continental în ultimii zece ani.
Din păcate, directorul de licențiere Viorel Duru tace, cel puțin până acum, dar s-ar putea ca raportul său către UEFA să conțină toate datele problemei, inclusiv ingerința gravă a unui membru al Comitetului Executiv al UEFA, Mircea Sandu, în procesul de licențiere, prin interzicerea exercitării unei obligații regulamentare ce îi revine directorul de licențiere, aceea de a-și susține raportul.
foto de Răzvan Păsărică | RPRESSPORT
