Sportul Studențesc, după mai multe neprezentări, mai are un pic și va fi exclusă și din Liga 4. Nimic surprinzător, atâta timp cât situația s-a complicat total, până la simplificare, iar decizia conducerii pare să fie aceea de a intra în conservare, cel puțin un sezon. Despre ce se întâmplă cu cel mai vechi club de fotbal din România (mulți idioți încă pun botul la vrăjeala din Gruia cu 1907) s-a scris și s-a vorbit mult, însă, în general, irațional.
Din capul locului trebuie spus, încă o dată, că fotbal fără bani nu se poate. Fie îi aduci d-acasă, fie îi produci. De aceea, pentru orice club important este să își dimensioneze cheltuielile în funcție de resursele disponibile și nu în funcție de niște calcule fantasmagorice.
Managementul Sportului Studențesc a mizat pe foarte mulți cai morți sau verzi. S-a cheltuit peste măsura posibilităților în baza unor mult visate tunuri date prin transferurile unor jucători supraevaluați, pentru o piață aflată în plin declin. Au fost refuzate oferte (cel puțin din câte am auzit, nu putem băga mâna-n foc ca au fost și reale) să le spunem decente, în speranța că în final va fi găsită o gâscă. În acest fel, ani de-a rândul au fost blocate posturi în echipă, pentru că indiferent cum se simțeau sau în ce formă se aflau, „copiii” trebuiau să joace, astfel că nimic nu mai putea veni din spate.
Un club, precum Sportul Studențesc, care nu are un finanțator cu sacul fără fund, e imposibil să tragă de timp la nesfârșit. Unica sursă de venit, exceptând perioadele din Liga 1, sunt drepturile ce revin din transferul jucătorilor.
Bineînțeles că, situația din Regie unora nu le e indiferentă. Suporterii s-au agitat un pic, au creat o pagină pe Facebook (Salvați Sportul Studențesc), unde nevestele nu mai pot de dorul lui Florin Alboiu.
Ca să le fie clar unora, Sportul Studențesc nu e Roșia Montană ca să o poți salva. Momentan, e o firmă privată care are aceleași drepturi cu celelalte firme din România, iar ca structură sportivă funcționează după același regulament (lăsând la o parte alte discuții). Dacă nu e capabilă să își îndeplinească obligațiile legale din diferite motive, asta e: pa și la revedere.
Soluția pentru redresare nu ține de lamentări și istericale, ci de o voință de a investi, potentă financiar, într-un brand de marcă al fotbalului românesc. Ce va face actualul administrator e problema lui. Fie că va găsi singur soluții, fie va vinde, fie va închide mustăria, dacă nu o vor face înainte creditorii și statul.
Ce putem face fără bani e să ținem un pic becul aprins, să nu lăsăm să se instaleze uitarea.
De aceea, când va fi loc liber lăsat de actualitate, vom publica fotografii din sezoanele trecute, cu echipele clubului Sportul Studențesc.
Azi am ales una, din urmă cu doi ani, când pe banca studenților nu puteai arunca un ac și tăticu era cel mai bun patron din lume. Meciul Sportul Studențesc – Steaua s-a disputat pe data de 25 septembrie 2011, în cadrul etapei a 8-a și s-a încheiat cu o remiză albă.
În imagini, îi revedem pe Ferfelea și Curelea, ajunși acum în curtea Primăriei din Craiova, la o echipă fără drept de promovare în următoarele trei sezoane.
Pe Ionuț Târnăcop, jucător marginalizat ani la rândul în Regie, pentru că postului lui era rezervat. Chiar mă bucur pentru el că a prins câteva meciuri foarte bune în Liga 1 cu Universitatea Cluj.
De asemenea, îl vedem pe eroul zilei, Valentin Lazăr. Că a zis sau că vorbele i-au fost interpretate greșit nu contează prea mult. Chiar așa și trebuie să se întâmple. Nu neapărat să ne dea Cristiano Ronaldo trei goluri. Cu oricine am juca în baraj, să ne dea 5 în tur și alte 5 în retur, să ne iasă vânturile din cap. Vali, din punctul ăsta de vedere, ai cel puțin un fan…
Și îl mai vedem pe Roni Levi în perioada de glorie „Barcelona – Guardiola” 🙂
[nggallery id=172]
