România a ratat una dintre ultimele șanse de a reintra în calculele calificarii directe la Campionatul Mondial.
Duminică seară, la Cluj-Napoca, tricolorii au jucat cât timp i-au lăsat danezii. Cu excepția ratărilor lui Keșeru, oaspeții au fost superiori la toate capitolele și, la final, rezultatul de 0-0 poate fi considerat pozitiv. În condițiile în care Danemarca a ratat trei ocazii mari în ultimele zece minute, iar echipa pregătită de Daum nu s-a prea apropiat de poarta lui Kasper Schmeichel.
Ce rămâne de făcut? Simplu: restart de sistem. Când niciun mecanism pus în aplicare de actuala administrație nu dă rezultate, fie că vorbim de juniori sau seniori, înseamnă că proiectul este fundamentat greșit. Continuarea acestuia ar reprezenta o eroare mult mai mare decât naivitatea unora care au crezut că fotbalul se face cu vorbe de la școala de partid.
Numirea lui Daum a reprezentat o eroare și o ilegalitate, comise în aplauzele profitorilor. Christoph Daum ca om pare în regulă, însă, așa cum am afirmat și în momentul numirii, ca antrenor e dintr-un alt film, dintr-o altă epocă. Nu are capacitatea de a scoate nimic dintr-un lot mediocru. Când nu ai 11 jucători de valoare certă, trebuie să compensezi prin calitățile antrenorului. Însă, pentru conducerea FRF e greu de priceput că declarațiile super-optimiste nu țin loc de fotbal.
Teoretic, suntem încă în cărți pentru locul secund în grupa E, alături de Danemarca, Muntenegru și Armenia. Dar nu trebuie să uităm că mai avem deplasări în Polonia, Danemarca și Muntenegru. Obținerea de puncte, la modul în care ne prezentăm, e de domeniul irealului sau a optimismului extrem. Doar meciurile cu Armenia și Kazahstan pot fi eventual câștigate, dacă nu ne ducem și mai mult la vale.
Cu siguranță, nu vom asista la demisia în bloc a conducerii FRF. S-a așezat mult prea confortabil în fotolii și prin sudură s-a conectat la buget. Rezultatele loturilor naționale nu le încurcă cu nimic afacerile, așa că din punctul lor de vedere șarada poate continua.
